Pulbere de inteligență umană

Oamenii de ştiinţă spun că ne folosim doar 10% din capacitatea creierului. Cum ar trebui să depăşim această treaptă şi ce s-ar întîmpla dacă am reuşi rămîne un mister, însă re­gi­zorul francez Luc Besson s-a agățat de a­ceas­tă idee şi încearcă să o aducă la viaţă în fil­mul „Lucy”.

Tendinţa către personajele atotputerni­ce se simte în regiile lui Besson, începînd cu Lee­loo, femeia perfectă din „The Fifth Ele­ment” ori „La Femme” pînă la cea care este ca­pabilă de orice prin trecerea de la condiţia banală de studentă care îşi pierde vre­mea prin cluburi, la o adevărată enciclope­die umană.

Acţiunea alertă a filmului este in­ter­ca­la­tă cu secvenţe de imagini din sălbăticie, cre­înd astfel o punte între o lume aşa-zis ci­vi­li­zată şi una guvernată de legile naturii, care stau însă sub semnul aceluiaşi instinct, cel al distrugerii. Scarlett Johansson, în rolul lui Lucy, se diferenţiază astfel printr-o gre­şea­lă: un drog netestat care îi ajunge în sînge.

Actorul Morgan Freeman în chipul profe­sorului Norman, este omul de şti­in­ţă care şi-a dedicat viaţa studiului acestui aspect neclar al fiinţei umane: creierul. Sec­ven­ţele surprinse în care profesorul Nor­man sus­ţine o conferinţă studenţilor săi, vine ca o com­pletare, o explicaţie la acţiunile persona­jului Lucy. Deşi cercetările acestuia nu sînt finalizate, el devine singura persoană în care super-femeia în devenire poate avea în­cre­dere. Drept urmare îi şi ascultă sfatul dînd mai departe celula cunoaşterii.

Finalul aduce în prim-plan un element de la început şi anume primul umanoid, pe nume Lucy, căruia îi sînt transmise cu­noş­tinţele dobîndite de personajul principal al thriller-ului.
Tehnica abordată în realizarea filmului nu este una nouă, ci de domeniul o­biş­nu­i­tu­lui, însă modul de asamblare la nivel cultural, artistic, ideatic duce la realizarea u­nui adevărat spectacol vizual.

Concluzia se rezumă la timp ca o sin­gu­ră unitate de măsură şi la condiţia omului, in­ca­pabil să şi-o atingă. Cu toate acestea, thri­ll­er-ul lasă de dorit din cauza exagerării fo­lo­site în dorinţa de a capta atenţia şi de a me­nţine suspansul. Cronicile americane sur­prind o asemănare a filmului „Lucy” cu „Tree of Life” şi „Taken”. Deşi  tratează o te­mă care stîrneşte interesul, Luc Besson pare că a pierdut din esenţa ideii abordate, a­jun­gînd la un science-fiction care nu se ridică la nivelul celor pe care le-a relizat în trecut.