Răvaș de adio

„The last word” e povestea u­nui poet de 30 de ani, închistat în lumea cu­vintelor și a morții în imediata apro­piere. Evan (Wess Ben­tley) nu so­cializează decît prin intermediul site-ului personal, prin care își pro­mo­vează talentul scriitoricesc. Per­soa­nele cu care intră în contact sînt viitori sinucigași care îl roa­gă să com­pună scrisori de adio.

Pen­tru a crea astfel de răvașe, el își în­toc­mește dosare în care sintetizează vie­țile clienților și motivele pentru care aceș­tia nu mai vor să trăiască. Doar că nu se chinuie să înteleagă mo­tive niciu­nuia și rămîne indiferent în fața mor­ții.

De cele mai multe ori, contractul ne­scris cu acești oameni se încheie prin asistarea la înmormîntările lor. La un astfel de eveniment o cunoaște pe Charlotte (Winona Ryder), sora unui (fost) client. Îi stîrnește acesteia in­teresul, urmat de o poveste de dra­gos­te mai mult decît chinuită între doi oameni neobișnuiți cu sentimen­te­­le.

Cu toate că scenariul este unul me­nit să sublinieze intervenția unei schim­bări neașteptate pentru niște oa­meni fără un scop în viață, acesta pier­de deseori din caracterul grav, iar personajele poveștii sînt doar schi­țe nedefinit. Evan este un personaj prea criptic, care nu trezeste interesul de a fi cunoscut, iar Charlotte are un aer de „je m’en fiche”, fără a tră­da o scară de valori solidă.

Din rîn­dul personajelor este salvat în schimb Abel, care este interpretat ve­ridic de un actor de comedii la ori­gi­ne, într-o nota de umor negru care ine­vitabil îți desenează un zîm­bet pe bu­ze.

Wess joacă confuz pe toata du­ra­ta filmului, mizînd doar pe un zîm­bet la final pentru a sublinia în­mu­gu­ri­rea sufletului. Iar personajul feminin nu este foarte bine pus în valoare de o Winona obosită, care simte ca în reluare. Astfel, intențiile romanti­ce sînt compromise și batistele rămîn us­cate la final de film. Final care es­te un pic forțat, dar, din fericire, mă­car imprevizibil.

Gianina PETRUCĂ