Testamentul de păcate al taților

La prima vedere titlul peliculei nu pare să fie prea bine ancorat în povestea centrală a acesteia, „The place beyond the pines” (n.r.: Destin la răscruce), amintind mai degrabă de o zonă rurală în care are loc o poveste de dragoste decît o tragedie ce străbate generații.

Filmul urmează trei fire narative, purtate de două familii angajate în conflicte ce afec­tea­ză nu numai destinul taților, ci, în mod in­di­rect, și pe cel al urmașilor lor. Primul personaj principal este Luke, un motociclist care face acrobații într-un circ și care nu se poate stabili într-un loc deoarece slujba nu-i permite acest privilegiu.

Dar percepția asupra vieții i se schimbă atunci cînd află că o fată pe care a cunoscut-o cu ceva timp în urmă a avut un băiat cu el, despre care însă Luke află mult prea tîrziu. Nevoit să renunțe la sluj­ba actuală, acesta încearcă să-și întrețină noua familie, dar lipsa banilor îl convinge pe motociclist să intre în afaceri cu un spărgător de bănci, cei doi reușind, pentru o perioadă, o serie lejeră de jafuri.

Totul se schimbă cînd pelicula trece  la următorul său personaj principal, ofițerul Avery, care îi oprește pe cei doi, devenind un erou local. Dar noua sa poziție îl pune în situații mai dificile, fiind nevoit să se-n­frunte atît cu tentația corupției, în care mulți colegi de-ai săi au căzut, dar și cu în­dem­nu­rile soției și tatălui său de a ținti spre un vi­itor mai mare decît cel pe care-l poate avea în micul oraș. Ultima parte sare șaisprezece ani în viitor, cînd îi întîlnim pe AJ și Jason, doi tineri despre care descoperim mai tîrziu că sînt fiii lui Avery și Luke, ale căror con­flicte încep treptat să le afecteze viața.

Scenariul devine interesant, fără a fi complicat

„Destin la răscruce” face orice pentru a da senzația de obișnuit unor întîmplări des­tul de neobișnuite, care lasă în urma lor re­percusiuni ce trimit valuri de-a lungul apelor liniștite ale timpului.

Fiecare personaj în parte afectează pe altul în chipuri pe care nu aveau cum să le prevadă, iar, pe parcurs, scenariul devine destul de interesant, fără a fi complicat sau încîlcit în firul său narativ. Aceste povești, însă, nu ar fi putut ieși așa cum apar pe marele ecran dacă actorii nu și-ar fi făcut treaba cum trebuie. Ryan Gosling și-a reînviat personajul din „Drive”, dar ca­re, în mod bizar, se potrivește perfect cu cel al lui Luke, iar Bradley Cooper interpretează credibil ro­lul po­lițistului turmentat de împrejurări. Doar actorii din rolurile fiilor au cîteva pro­ble­me, unul folosind mai mult de un singur  accent iar celălalt nu știe dacă e depresiv sau doar duce lip­să de calciu. Pelicula este un bun exemplu despre cum un conflict moral poate fi moștenit, involuntar, de cei care ne vor urma.