Fara stres in sesiune

Calatoriile catre cele mai interesante locatii sint adesea anevoioase. Acesta poate fi gindul calauzitor al studentilor Universitatii M. Kogalniceanu, care parcurg straduta ingusta, ce inca mai pastreaza urme de inghet, catre cursuri, iar in pauze catre localul de vizavi, deschis de curind. In timpul saptaminii, restaurantul No Stres e locul potrivit de a petrece pauzele dintre seminarii. Meniul zilei variaza de la discutii aprinse si o cafea cu prietenii, pina la un prinz copios la pret studentesc. Clatitele sint si ele la mare cautare, in special cele cu brinza si stafide, servite intr-un „oboroc” cu iz rustic, proaspat scos din cuptor.

Ambientul intim te indeamna la povesti. La masa vecina, risetele au incetat brusc, iar cele doua fete il privesc pe chelner pe furis si il urmaresc cum coboara grabit scarile pentru a le aduce comanda. „Azi este ala dragut, care iti place tie.” Citeva secunde si risetele reincep.

La sfirsit de saptamina, insa, localul e mai populat ca oricind. Atunci cind la etaj clientii fideli au ocupat toate locurile, crama devine cea mai inspirata alegere. Masa mare este aranjata la fel de frumos ca la bunica acasa, iar lemnele care trosnesc in semineu umplu de caldura intreaga camera. Toate te fac sa uiti ca te afli, de fapt, la un etaj mai jos de prietenii petrecareti din aceeasi incinta.

Odata asezat pe bancuta de lemn, avind in fata mincarurile traditionale si bauturile aferente, incepi sa uiti de cotidian. Patronul localului isi saluta prietenos clientii si se indreapta catre CD-playerul din colt, singurul care tradeaza virsta incaperii. Muzica lui Nelu Ploiesteanu, Gil Dobrica si Gica Petrescu stirneste imediat cheful petrecaretilor, care mai comanda un rind, intonind celebrele refrene.

Dupa citeva ore petrecute in restaurant, fiecare client paraseste incinta cu adevarat relaxat: fara griji si fara bani.

Livia MOVILESCU