La o cafea pictată

Sage arată ca o sală de concert sim­fonic la dimensiuni mici. Doar că toate instrumentele tac aștep­tî­n­d un curajos care să le dea viață.

Da­că micuța cafenea și-ar atîrna regu­li­le pe ușă, ar suna cam așa:  „Cine in­tră în Sage trebuie să își lase țigările afară, căci fumatul este interzis. De asemenea, iubitorii de muzică grea sînt invitați să își ia căștile cu ei, că­ci singura muzică din cafenea sînt vor­bele schimbate între clienți în șoap­tă și melodia cărților din bib­li­­o­teca destul de sărăcăcioasă acum; dar pe care sperăm să o îmbogățim pe viitor. Dacă sînteți iubitori de al­cool, vă sfătuim să mergeți la pu­b-u­rile de lîngă Casa de Cultură a Studenților pentru că aici nu veți gă­si decît băuturi calde, nu care să vă încălzească spiritele”.

Cafeneaua este perfectă pentru di­minețile în care primul lucru pe ca­re îl vezi este cearceaful și chiar da­că nu plouă, ai senzația că e furtu­nă. Ceașca de lapte călduț și biscu­iții din graham ori cerealele din ciocolată, lumina difuză și li­niștea provoacă o atmosferă de „Break­fast at Tiffany’s”. Sage este locul perfect în care poți schimba banii pentru pa­chetul de țigări pe două cești de ce­ai care cu siguranță nu vor a­tîr­na mult în buzunar. Și nici nu te vor îm­bolnăvi.

Pe tejgheaua de la intrare o lu­mî­nare arde neîntrerupt și ceara s-a adunat pe suportul din lemn ce a­rată acum ca un vulcan proaspăt e­rupt. Lîngă, un balaur verde din hîr­­tie, dovadă a talentului unui mae­s­tru origami, suflă un foc imaginar și pe perdea stau agățate flori portoca­lii la fel de întortocheat făcute. Pi­anul acoperit cu un mileu în­tîm­pină clienții și îmbie la cîntec cla­sic, lipsesc doar cortinele care să dezvăluie dirijorul. Lîngă masa mea, un cuplu își șop­tește la ureche lu­cru­ri care pe fa­tă o fac să zîmbească învîrtind lin­gurița în gol.

La o altă masă, mai degrabă pic­­tată în decor, decît prezentă fi­zi­c, stă o doamnă la vreo 30 de ani ca­re citește deloc zorită „O scenă din via­ța unui pictor călător”. Și dacă mă gîn­­desc mai bine, cafeneaua ar pu­tea fi foarte bine doar o pictură. Toate personajele ar putea fi doar imaginația unui artist visător.

Cristina BABII