Eu cum mor?

Daca tanti Maricica ride in fotoliul de acasa, inseamna ca Marius Rizea a spus o poanta buna la televizor. Dar daca mai vin si vecinele, deja miroase a show bine pus la punct, deoarece tinerii din trupa "Improvizibilii" mutesc cu talent inca de la inceputul emisiunii. In fiecare seara de vineri, de la ora 20.30 pe TVR2, Campionatul de Comedie pune pe tapet un gen de emisiune revolutionara de-a dreptul. Un spectacol cu mimi care transmit mai mult decit a reusit presedintele Americii la Summitul Nato.

Nelipsit este Gigi Becali, intr-o postura ingrata de intelectual cu "hahaiala" pe buze la fiecare replica, care povesteste despre cum minca el brinza cu mamaliga la stina din vale. O copie fidela a patronului Stelei, deoarece nici acesta nu este exponentul original. In costumul de 3000 de euro se ascunde un actor.

Spectacolul este sub forma unui concurs, in care spontane-itatea este cea mai mare bila alba. Sa mimeze criza unui emo sau o inmormintare nu este atit de macabru pe cit pare. O incercare a Irinei Velcescu, singura femeie din grupul actoricesc, este de a transpune in gesturi si strigari mute o alta viziune de existenta. Nici jocul de cuvinte, permis rareori, nu tradeaza vreo slabiciune intentionata. Totul este firesc, pina si jocul de-a moartea. Greu lucru sa-l convinga pe colegul de scena sa moara, deoarece acesta nu stie cum. Il invata in cinci minute prin propria-i moarte.

Nici un pas pe scena nu este facut degeaba, noima rolurilor este bine regizata in mintea lor si cu siguranta si inainte de emisiune se mai fac unele repetitii, asta ca sa nu cada actorii de pe scena in timpul spectacolului. Doar un ochi critic poate vedea ca acolo se joaca la fel ca pe scena de la Bulandra, cu fiecare miscare exersata la nesfirsit, cu aplauze in reluare. Drept urmare, faptul ca emisiunea se difuzeaza inregistrata nu-i o tragedie. Este frumos si asa, dar macar sa nu ne mai minta domnul prezentator ca e pe bune, ca totul se face la minut si se moare la fel, ca prea e cusuta treaba cu ata alba.

Ramine totusi o conventie ca la teatru, in care noi ne amuzam si zicem "bravo"" la sfirsit cu toata inima.  Ei  ramin sa manince spaghete cu furca si sa retraiasca moartea caprioarei.

Paula SCINTEIANU