Călătoria scriitorului către sine
Navighează pe-o pagină de carte 20 mai 2019 Niciun comentariu la Călătoria scriitorului către sine 44Romanul lui Liviu Iancu de debut, „Xanax”, e o carte pe care o poți judeca aspru la o primă răsfoire. Dacă începi să-l citești fără să știi nimic despre Liviu și anii lui petrecuți în presa de turism din România, o primă întîlnire cu povestioarele lui spuse fără menajamente te-ar putea speria, pînă să ajungi să descoperi că-i cu adevărat bun. Împărțit în trei, romanul este de fapt povestea maturizării naratorului care crește sub ochii cititorului. De la studentul plecat din provincie în București, care relatează pitoresc întîmplări firești din viața satului – din ogrăzile vecinilor, prietenilor sau de la crîșma în jurul căreia gravitează tot universul rural, Liviu ajunge la poveștile din studenția petrecută în Capitală și la primii ani de gazetărie. În final, cercul se închide atunci cînd naratorul, acum devenit un bărbat conștient de lucrurile care-l înconjoară, scrie partea a treia a romanului, care dă chiar titlul cărții – „Xanax”.
Povestea titlului pornește de la teama autorului de zbor pe care reușește s-o domolească numai cerînd ajutorul unui specialist. Așa ajunge să cumpere Xanax și să treacă peste prima frică reală pe care-o resimte și care-i stă într-adevăr în cale atunci cînd trebuie să-și îndeplinească sarcinile de serviciu. Odată cu numirea primei frici se deschide o listă lungă a tuturor celorlalte și-așa ajungi să descoperi că Liviu Iancu se teme de bătrînețe, de moarte sau că încearcă să recupereze și să recîștige momente pe care, în copilărie, n-a reușit să le trăiască așa cum și-ar fi dorit. Această ultimă parte a romanului este, fără discuție, cea mai bună a cărții lui Liviu Iancu. Scriitura sa devine dintr-odată una matură, asumată și ușor moralizatoare. Cuvintele se îmblînzesc, frazele devin mai lungi, iar întîmplările, deși nu mustesc de spontaneitate și umor ca cele precedente, devin mai pline de însemnătate.
O carte tristă scrisă pe trei sferturi cu mult umor, „Xanax” și-a găsit în publicul consumator de carte din România rapid aliații, volumul fiind publicat deja, din februarie pînă în prezent, în trei tiraje, primul epuizîndu-se în mai puțin de o săptămînă. Lucrul care-l face atît de accesibil este faptul că Liviu nu se jenează deloc să introducă în manuscrisul lui personaje publice celebre, atemporale în media românească, scoțînd la iveală tot felul de dedesubturi rușinoase, vulgare sau comice prin natura situațiilor în care le-a surprins.
„Xanax” e un roman cît o călătorie, pe care, dacă te încumeți s-o începi, trebuie să te convingi s-o duci la bun sfîrșit. Altfel, o să rîzi, o să ți se pară c-ai găsit un scriitor debutant hazliu, dar n-o să înțelegi nimic din sensul romanului bine ascuns sub multele straturi de umor, ironie și lucruri lăsate la voia întîmplării.
Sursă foto: Pagina de Facebook a lui Liviu Iancu
Adaugă un comentariu