Desacralizarea visului American

Hubert Selby Jr. este un autor american ale carui romane au, majoritatea, un decor comun, orasul Brooklyn. Hubert Selby scrie ritmat, dinamic, iar stilul sau seamana destul de mult cu cel al lui Faulkner, Beckett sau Pierre Guyotat. Dupa publicarea romanului „Last Exit to Brooklyn”, Selby devine dependent de heroina, ceea ce-l va conduce în final la închisoare. „Last Exit to Brooklyn” si „Requiem for a Dream” au fost adaptate cinematografic. „Recviem pentru un vis”, aparut anul trecut la Editura Humanitas, este un roman-cult, un roman despre visul american. Spulberarea acestui vis, pentru unii „sfîntul vis american”, i-a facut pe cei care credeau cu tarie în el sa apeleze la droguri, la paradisurile artificiale baudelairiene. Mai multi oameni, dependenti de lumea iluzorie a visului american, încearca sa supravietuiasca, iar fiecare zi din viata lor, pe care reusesc sa o traiasca pîna la capat, înseamna o adevarata cucerire.

„Recviem pentru un vis” este o carte în care patru personaje coboara în Infern. Hubert Selby Jr. doreste sa arate ceea ce reprezinta America în cele mai ascunse cotloane ale sale, camuflate în haina iluziei. Scriitorul ucide visul american sau, în cel mai bun caz, îl transforma într-un cosmar. Lucrul cel mai bun care li se poate întîmpla personajelor din „Recviem pentru un vis” este sa poata muri. Damnarea lor consta tocmai în aceasta imposibilitate de a muri, de a trai în disperare si neputinta, la granita dintre viata si moarte. Tema acestui roman negru ar putea fi deziluzionarea, o deziluzionare pe toate planurile.

Hubert Selby Jr. este considerat de critica, pe buna dreptate, un „Celine american”, caci personajele sale fac coada la moarte, la fel ca în romanele lui Ferdinand Celine. Calatoria eroilor lui Selby este una dincolo de viata, o calatorie ca un fel de boala, care nu duce decît la desacralizarea visului american. Aceasta desacralizare i-a  adus lui Hubert Selby Jr. critica presei americane si a majoritatii oamenilor de litere, fara însa ca valoarea romanelor sale sa fie pusa la îndoiala.

Bogdan ROMANIUC