Evadat din civilizație

Ca să ajungi la concluzia că a te izola în sălbăticie este un gest sărit de pe fix nu îți trebuie decît să ci­tești prefața de trei pagini a autorului. Dar ca să înțelegi adevăratul sens al experienței trăite departe de civilizație și de „nedreptățile vieții”, trebu­ie să parcurgi filă cu filă „În să­l­băticie”. Cartea lui Jon Krakauer es­­te mărturia unei povești adevărate, al cărei protagonist a făcut o unică gre­șeală în viață: s-a născut în secolul ne­potrivit, căutînd „mai multă aventu­ră și libertate decît le poate oferi so­cietatea de azi oamenilor.”

Chris McCandless a murit în săl­băticie, dar nu a fost un incompetent. S-a aventurat pe drumurile Ameri­cii de Nord în 1990, la puțină vreme după ce părinții l-au văzut fericit cînd își ridica diploma de absolvire a fa­cul­tății. Ochii îi trădau însă o cu totul altă bucurie. Știa că va pleca în scurt timp la drum. A bătut astfel doi ani la pas traseele zgrunțuroase și prăfuite, pînă cînd și-a găsit în sfîrșit locul în care se putea izola complet de oameni. „Pă­­șesc acum în sălbăticie.” Sînt ul­ti­mele cuvinte scrise unui cunoscut, în­să nu știa la acea vreme că nu se va mai întoarce printre cei întîlniți pe par­cursul călătoriei sale. Chris știa la ce se expune încă din momentele în care a decis să ia cu el doar patru kilogra­me de orez și cărți pentru a recu­noaș­te plantele comestibile. Voia să se descurce doar cu ceea ce natura îi pu­tea oferi.

Biografia ultimilor săi ani din via­ță a fost scrisă din cuvintele celor ca­re l-au cunoscut pe străzi pustii, l-au luat în camioanele sau mașinile lor pen­tru a-l aduce cu un pas mai a­pro­a­pe de ținutul în care voia să-și piar­dă urma: Alaska. Autorul i-a căutat pe cei care l-au lăsat la poarta pustie­tă­ții, a­ce­­ia care au fost îndemnați de Mc­­Can­­­dless să fugă cît mai departe de via­ța lor confortabilă și conservatoa­re. În­să aflăm și părerile celor care l-au blamat pentru ceea ce au crezut ei că es­te o decizie prostească și co­pi­lăreas­că.

În paralel cu scrisorile de la oa­menii care îl învinuiesc pe Chris pu­tem citi printre rînduri pa­siunea au­torului pentru curajul lui McCandless. Krakauer trasează cu o mînă fină po­­vestea americanului, cu minuțio­zi­ta­tea celui care a trăit la rîndul lui prin­tre ghețurile reci și pus­tietatea descurajantă. Însă nu ne ghi­dează și propr­i­ile judecăți despre tî­nărul singuratic, pe care sîntem li­beri să ni le formăm după ce am închis cartea la finalul ce­­lor 234 de pagini. E greu de decis dacă să îl învinuim sau să ne înclinăm capetele, ridicînd din umeri înțe­le­gă­tori.