Începuturi de fantasme

Titlu: „Negustorul de începuturi de roman”  Autor: Matei Vișniec  An: 2013  Editură: Cartea Românească  Gen: Eseu, Biografie

„Iată punctul de plecare al romanului meu, în care încerc să observ evoluția unui nou tip de drog social: dependența de iluzia începutului. Și de ce să nu scriu, într-o lume în care doar în­ce­pu­turile sînt tentante, un roman format numai din începuturi?”

„Negustorul de începuturi de roman” este o carte în care genurile publicistice se îm­bi­nă, se contopesc și se ajută reciproc, asemeni u­nui preparat culinar. Un roman eseu, presărat din cînd în cînd cu versuri, cu epistole sau elemente biografice, acesta impresionează prin profunzimea ideilor, dar și prin ab­strac­tul lor. „Să nu fiți uimit dacă într-o bună zi li­bră­riile nu vor mai vinde romane, ci com­pu­te­re concepute să scrie romane, în funcție de fantasmele dumneavoastră secrete. Toți vom fi scriitori”, ne avertizează Matei Vișniec.

Aproape obsedat de începuturi, cu „o foa­me de începuturi”, autorul consideră că so­cietatea de astăzi evită să vadă pro­fun­zi­mea lucrurilor, că aceasta este dependentă de „o plăcere de a surfa pe suprafața vieții”.

În prima parte a romanului Vișniec a­min­­tește de fratele său în umbra căruia i s-a des­fășurat întreaga copilărie și care i-a fost men­tor, după cum spune autorul, a ajutat la edu­carea și formarea sa mai mult chiar decît părinții săi. Scriitorul revine me­reu la acest subiect, îl tratează în diferite forme, în diferite genuri literare și de fiecare dată pare a descoperi o altă latură a sa. La în­ce­put pare a se revolta, că încearcă să-i mustre pe cei care l-au comparat mereu cu fratele său și că vrea să evadeze din această închisoare a comparațiilor. Regretele sale se transformă treptat însă în recunoștință și, asemeni unui drog, simte nevoia de a fi privit din umbra fratelui său mai mare.

Visul și imaginarul iau locul lucrurilor con­crete în partea a doua a romanului. Nu se mai știe nici cînd, nici unde și, uneori, nici măcar cine. Capitolele sale devin vise re­ți­nu­te doar pe jumătate, vise deranjate de o trezire prematură ori murdărite de o con­ști­en­tizare a lor. Pare o luptă a imaginarului cu re­alitatea, unde personajul negativ este me­reu lumea în care trăim.

Totuși în cartea lui Matei Vișniec nimeni nu cîștigă, nici realul și nici visul, nici cei buni și nici cei răi, căci totul este doar un început de roman și nimic mai mult.

„Oare ce ne lipsește în aceasta lume ca sa fim atît de dispuși să luăm totul de la început, iar și iar, cu un fel de veșnică speranță că secvența urmatoare va fi mai bună, eventual mai dis­trac­ti­vă, mai excitantă? ”

Andrei MIHAI