Joc și joacă
Navighează pe-o pagină de carte 2 aprilie 2017 Niciun comentariu la Joc și joacă 22Cele 40 de povestiri ale lui Florin Irimia din „Misterul mașinuțelor chinezești” te fac să te întorci în propria ta copilărie. Începi să cauți piese de puzzle potrivite din viața ta, care să-ncapă la fix în golurile rămase pe care le-ai găsit printre pagini, să poți forma un tablou emoțional complet pe care să-l admiri pînă la ultima pagină.
Autorul își retrăiește fragmente din viață, în același timp în care ți le povestește. Ai să fii martorul, independent de voința ta, unor întîmplări care mai de care mai comice, triste, nostalgice sau pur și simplu traumatizante pentru un copil sau un adolescent, luat pe nepregătite de natura întîmplării. Florin Irimia n-are nicio intenție să te menajeze, scriitura lui este simplă, ușoară, sinceră și te face să crezi că orice cuvînt pe care-l așază pe hîrtie, la contactul cu privirea ta, se transformă într-un adevăr imposibil de contestat.
Stările firești ale unui om tînăr pus în fața unor drame, de data aceasta fictive, ale unei despărțiri care-l afectează – toate te acaparează. Scriitura la persoana întîi nu te lasă deloc să rămîi străin și așa ajungi să cunoști „Apartamentul”, „Banca de investiții” sau cum e „La mama acasă”. Deși locuri precise, materializate, cu adrese concrete, ele se prind în jurul cuvintelor scriitorului ca niște stări fluide, care, odată cu trecerea timpului, s-au cățărat peste ideile sale și-au reușit, împreună, să formeze adultul de astăzi.
O carte care se joacă – prin personaje, întîmplări, nevoi și tristeți narate cu simplitate – „Misterul mașinuțelor chinezești” se dezleagă fără să te lase să înduri chinuri prea mari. Jocul copilăresc nu vrea să te păcălească, Florin Irimia recunoscînd singur că nu vrea să retrăiască vremurile trecute, ci să se regăsească pe sine însuși, într-un proces asimptotic celui dezvoltat de tine, atunci cînd ai să-ncepi să-l citești.
Nu o să simți că lecturezi o poveste pentru copii ci, contrar, o serie de povești ale copiilor, dictate trăire cu trăire oamenilor mari. Fără să te sfiești sau să fugi de învățat ai să te așezi, așadar, cu fața spre propria ta copilărie, ai să strîngi din dinți și-ai să începi să-ți amintești în ce cotloane și-n ce jucării stau propriile tale mistere.
Adaugă un comentariu