Jurnalul unei duminici în familie

În spatele încrederii pe care o arată din fotoliul de moderator al emisiunilor te­le­vi­za­te, Mihaela Rădulescu e, în cartea sa „Des­­pre lucrurile simple”, ca o vedetă abia tre­cută de pubertate. Sinceră, însă fără aple­ca­re spre literatură. „Îmi place să scriu – o foa­ie albă mă concretizează, mă face să mă ex­prim așa cum n-o pot face vorbind liber.” O frază pe care, cei care au deschis măcar o da­tă blogul vre­u­nei școlărițe, au întîlnit-o precis, în alte forme.

În „Pierdut vis. Mă declar nul…”, primul ca­pitol al cărții, Mihaela vorbește despre vise și despre faptul că fericirea poate fi afla­tă doar atunci cînd acestea se îndeplinesc. Lu­cru­rile prezentate în paginile cărții par ba­na­li­tăți, cum ar fi exemplele „din viața unor pri­eteni”, ce „au reușit” sau „și-au depășit con­di­ția”, iar vedeta de televiziune are o ne­îm­pli­nire: nu și-a urmat micile toane din ado­les­cen­ță. Recomandată a fi o operă dedicată „fe­meii obișnuite”, autoarea pare să uite de pro­blemele simple cu care se confruntă cititoarele ei, de grija zilei de mîine.

Capitolul „La 30 de ani… femeie“ este cel mult un articol cu sfaturi pentru doamnele care trec prin criza vîrstei de mijloc.

Capitolul „La 30 de ani… femeie” este cel mult un articol cu sfaturi pentru doamnele ca­re trec prin criza vîrstei de mijloc. Însă, în acesta stau îmbinate pasaje mult prea lirice și siropoase care se îndepărtează de povețele de viață cu care începuse capitolul. Pare că își caută scuze pentru propriile alegeri și pro­priile eșecuri, sfătuind cititorii să urmeze cale pe care ar fi vrut să o aleagă și ea. În „Wonder Woman sau femeia între taior și capot”, Mihaela Rădulescu condamnă „fe­me­ia-rucsac”, femeia întreținută, aceea care ale­ge să fie o povară rămînînd acasă și ale­gînd să-și crească copiii. Se dă exemplu pe sine, dă exemplu reușitele ei și ale prietenelor sale și arată că femeia modernă nu poate fi în­gră­di­tă de asemenea lucruri „demodate” precum familia. Această afirmație însă contrazice lucrurile spuse tot de ea în primul capitol, în care explica faptul că un sprijin financiar pentru „cel drag” este de înțeles și de lăudat.

Plină de contradicții, „Despre lucruri sim­ple”, este într-adevăr, o carte care nu emite pre­tenții. Un jurnal, un blog adolescentin con­fuz sau cel mult un volum motivațional scris în grabă, fără coerență sau un șir logic.