Libertatea locuieşte în sud

„Este ciudat ca o persoană care abia a împlinit 21 de ani să-şi scrie povestea vieţii, mai ales cineva care are un secret pe care încearcă de atîţia ani să-l ascundă”. Yeonmi Park, însă, s-a aventurat în reconstituirea „Drumului către libertate”, la capătul că­ru­ia a reuşit să descopere sensul verbului „a trăi” şi-a cuvîntului „viaţă”.

Pornind din Coreea de Nord, Yeonmi te lasă să copilăreşti în prima parte a cărţii îm­pre­ună cu ea, cu sora sa mai mare, Eunmi şi cu părinţii săi. Fără a avea şansa să se bu­cu­re de-o viaţă normală, cunoscînd foametea, frigul şi despărţirea de părinţi, singura sa credinţă pe-atunci era canalizată către sis­tem şi către conducătorul totalitarismului coreean. Acesta din urmă devine, pagină cu pagină, liderul fiecărei acţiuni a protagonistei şi-a personajelor care-i însoţesc zilele în călătoria întîmplării. Trăieşti cu intensitate alături de Yeonmi primii fiori ai unei iubiri nepermise, suferi la rătăcirea surorii sale în propria sa cale către libertate şi te îngrozeşti într-o noapte friguroasă în care te vezi evadînd din Coreea în China, spre o viaţă mai bună, alături de mama.

Cînd zilele din China par doar să accentueze durerea şi să distrugă orice aş­te­ptări, ajungi să crezi că drumul micii lup­tătoare se-ncheie, blocîndu-se undeva la li­mita tuturor stărilor omeneşti. Te înşeli. Yeonmi îşi urmează instinctul de supra­vieţuitoare şi te face, capitol cu capitol, şi pe tine să crezi în el. Astfel, eşti martor la vîn­zarea propriei sale mame, la transformarea-n proprietate privată a acesteia, la plonjarea din braţele unei reţele de mafioţi în altele asemănătoare şi la moartea tatălui proaspăt evadat din Coreea.

Salvarea vine odată cu ideea evadării în Coreea de Sud. După lungul drum prin de­şert şi cîteva luni bune de învăţare a nor­malităţii unei vieţi, Yeonmi Park poate afirma cu tărie, chiar sub ochii tăi, că este „ex­trem de recunoscătoare pentru două lu­cruri: că s-a născut în Coreea de Nord şi că a scăpat din Coreea de Nord”. Tu nu poţi, în final, decît s-o aprobi respirînd uşurat şi să recapitulezi suferinţele din calea li­ber­tăţii sale, pentru a-ţi putea construi paralela cu obstacolele pe care le-ai avut de răzbătut tu. Inventarul devine, fără nicio altă bă­nu­ia­lă, ruşinos, şi trăirile fetei adunate-n pa­ginile unor memorii îţi rămîn lecţie, fiecare tăind din orice preţ ţi-ai fi imaginat c-ar pu­tea avea libertatea.