O armată şi un copil
Navighează pe-o pagină de carte 27 octombrie 2014 Niciun comentariu la O armată şi un copil 6Educaţia a fost mereu o problemă pentru familiile sărace sau cele cărora religia le interzicea acest lucru. Este povestea de viaţă a unei fete pe nume Malala care a luptat pentru dreptul de a învăţa şi a fost împuşcată de talibani.
„Eu sînt Malala”, scrisă de Malala Yousafzai şi Christina Lamb, trece graniţele unei cărţi obişnuite, prezentînd o experienţă de viaţă, o luptă dusă de un om mic împotriva unor oameni mari. Nu o găseai ascunsă după vreun văl, ci demnă, cu faţa descoperită, înarmată cu mult curaj şi cuvinte.
Paştunii, popor din sud-estul Afghanistanului şi nord-vestul Pakistanului, consideră naşterea unei fete semn rău. Însă tatăl Malalei, Ziauddin Yousafzai, a ştiut că fiica lui avea să schimbe multe, numele fiindu-i predestinat.
Războiul cu oamenii fără chip l-a început mai întîi el, făcînd toate eforturile pentru înfiinţarea unei şcoli în care să poată învăţa şi fetele. Coranul nu interzice educaţia lor, însă talibanii erau de părere că femeile trebuie să stea închise în casă şi să fie supuse soţului. Încălcarea regulilor impuse de ei încă se soldează cu adevărate masacre ce implică şi copii.
Dincolo de dreptul la învăţătură, educaţia presupune libertatea de exprimare, libertatea de a fi cineva, drept care le era răpit locuitorilor din Valea Swat. Crescută într-o şcoală, Malala deprinde repede cele predate de profesori şi moşteneşte dorinţa tatălui ei. În scurt timp, cei doi participă împreună la conferinţe şi ţin discursuri pentru a-i face pe toţi să înţeleagă cît de importantă era educaţia în lume, dar mai ales în valea lor săracă unde orice mişcare era controlată de organizaţiile conduse de maulana (învăţat musulman).
Totuşi, dincolo de povestea tragică, familia se bucură de curajul fiicei lor, iar urmele fizice lăsate de talibani sînt numite de prietenul lui Zinauddin „frumuseţea sacrificiului” săvîrşit de Malala.
Ajunsă acum la vîrsta de optsprezece ani, continuă să lupte pentru cauza întregii lumi care este în acelaşi timp a ei: pacea şi educaţia. Nu cere multe, doar „cărţile şi stilourile” pentru că ele „sînt cele mai puternice arme de care dispunem. Un copil, un profesor, o carte şi un stilou pot schimba lumea.” Acestea sînt gînduri ale unei copile crescute între cîmpuri de luptă şi adormită cu sunet de împuşcături în locul cîntecelor de leagăn.
Adaugă un comentariu