O poveste pentru fiecare

„Carte de identitate”, primul volum scris și publicat anul acesta de jurnalista Sanda Nicola, este genul acela de lectură în care orice cititor s-ar putea regăsi cu ușurință. Cu o scriitură accesibilă pentru orice public, gîndită după o formulă care să traverseze clasele sociale și să pună întrebări pretutindeni, cartea este o confesiune francă des­pre trăiri personale și diferite complexe, des­pre boală, relații interumane și o dorință ar­ză­toare de a-ți face profesia indiferent de ris­curi.

Volumul este o autobiografie ce aduce în prim-plan începuturile autoarei în televiziunea locală din Deva, necesitatea de a ști de ce tatăl său n-a părut s-o vrea vreo­da­tă și frămîntările pe care le are o tînără din provincie atunci cînd cucerește, după un interviu, capitala și care este nevoită să-și părăsească prietenii pentru asta. „Carte de identitate” surprinde și cîteva evenimente internaționale care au avut loc de-a lungul timpului și care și-au lăsat am­pren­ta asupra societății. Astfel, se vorbește des­pre moartea Papei Ioan Paul al II-lea, des­pre atacurile teroriste din Paris, din 2015, și despre tragedia de la Colectiv. Totodată, ci­titorii devin involuntar participanți la ale­ge­rea președintelui Barack Obama și la vi­zi­ta președintelui rus, Vladimir Putin, la Bu­curești. Cartea Sandei Nicola este rezumatul unei vieți trăite „în” „și” pentru televiziu­ne, este despre faimă și despre demonii și an­xie­tățile din spatele ei, dar și despre latura as­cunsă a omului de „pe sticlă”, care-și poar­tă propriile răni și-și duce propriile lupte.

„Carte de identitate” devine, în final, o pledoarie în 200 de paginii despre de­pă­și­rea rănilor și împăcarea cu sine, o lucrare în care se militează pentru sinceritate și asu­ma­rea consecințelor sale. Cu o structură ju­că­ușă, care te poartă din trecut în viitor și în­apoi, cartea o să te prindă încă de la în­ce­put și-o să fie aproape imposibil să renunți la a mai săpa în intimitatea omului din spa­tele foii, pentru că vei simți inevitabil do­rin­ța de-a afla dacă finalul poveștii este unul fericit sau dacă povestea, aflată încă în scriere, s-a abătut de la drumul său și-a cotit spre fericire.