Rusia poartă parfum de pantere

Încă de la titlu, cel mai recent roman a lui Dan Alexe, „Pantere parfumate”, ridică în­tre­bă­ri la care cititorul nu poate răspunde decît prin lec­tură, și poate nici atunci, pentru că romanul este ca o păpușă matryoska, care dezvăluie di­fe­rite planuri, de la erotism, pînă la aventură. În primă instanță, cartea pare a fi un simplu jurnal de călătorie, căci cei doi protagoniști reproduc drumul parcurs de Alexandru Dumas, scriitorul francez descriind pe îndelete pitorescul Rusiei, cu mențiunea că în locul peniței își propune să do­bândească notorietate și bani prin intermediul camerei de filmat care să ilustreze acest traseu.

Dan Alexe a creat un roman ca un film, un roman care îl obligă pe cititor să-și vizualizeze lectura, descriind în detaliu pînă și episoadele erotice dintre protagonist și Eva, femeia care îl va însoți în călătoria despre care crede el că-i va aduce succes și bani. Sînt ascunse în carte, așa cum și autorul a spus, secvențe din propria-i via­ță pe care le-a „condimentat” în așa fel încît lectura să fie mai ușor de digerat. Însă detaliile care țin de realitate sînt bine puse la punct, autorul căutînd să nu înșele realul, oferind astfel nu doar date exacte, ci și calculînd fără greșeală timpul în care parcurge drumul de la o prăvălie la alta sau în care un tren ajunge de la o destinație la alta.

Pe parcursul acestei călătorii, protagonistul își are mai mereu aproape iubita, pe Eva, o tî­nă­ră pe care o întîlnise și cu care „coresponda” pe Facebook. Deși vrea să păstreze romantismul vremurilor de mult apuse, Dan Alexe înlo­cu­ieș­te scrisorile cu mesajele pe Facebook, mulîndu-și astfel scriitura pe societatea actuală, făcînd-o plauzibilă pentru tinerii care poate n-au folosit niciodată epistolele. Despre relația cu această Eva, în afară de diferența considerabilă de vîr­stă, cititorul nu cunoaște prea multe detalii pînă la plecarea lor în Rusia. Cu excepția cîtorva întâlniri vizuale, prin video chat sau fizice, extrem de erotice, pare că între cei doi nu se poate întîmpla nimic. Așadar, întrebarea care va pluti dea­supra întregii lecturi va rămîne: insolitul cu­plu care trăiește în jurul sexului, fanteziilor și per­versiunilor se poate menține la fel de viu dincolo de monotonia unei călătorii îndelungate și de multe ori austeră în lipsita de evenimente stepă rusă?

Dincolo de erotismul pe care Dan Alexe îl aduce în scenă, acesta folosește și detalii istorice sau chiar din propriile-i călătorii pentru a crea anumite secvențe ale cărții. Întâlnirea naratorului cu un fost președinte gruzin, Zviad Gamsak­hurdia, aflat în exil în Cecenia, surprinde o țară care pare specifică est europenilor, o țară în care cetățenii par că vor să înlăture prezentul și să aducă în prim plan măreția pe care o văd ei în antichitate.

Așadar, cartea va rămîne o lectură plăcută pen­tru multe „specii” de cititori, satisfăcîndu-i de­o­potrivă și pe cei pasionați de jurnalele de că­lă­to­rie, și pe cei pasionați de istorie și geografie, cît și pe cei seduși de erotism.