Să nu mai vină…Au fost!

„Mă întrebi ce s-a întîmplat? Am sfecli­t-o Nicanor! Transnistria a invadat ieri Mol­do­va”, îl informează un vecin pe Nicanor Tur­turică în dimineața zilei de 25 iunie 2020.

Nerăbdător să ajungă acasă, Nicanor co­nectează televizorul, apoi accesează cî­te­va site-uri de știri de pe laptop și se con­vin­ge că într-adevăr a început războiul în Mol­dova. „Ce trebuia să facă? Să fugă din țară?”
S-a hotărît să joace vreo două ore șah pe computer, iar mai apoi să se ducă la Raia, bufetiera de la Universitate, pe care o vi­zi­tea­ză o dată pe săptămînă.

Această primă imagine a romanului este oferită de fapt de către Marcel Pulbere, proas­păt absolvent al Facultății de Filozofie din Brașov, tînăr care se întoarce la Chișinău în vara anului 1995. Imaginea sumbră a ora­șu­lui și problemele financiare ale familiei îl de­temină pe proaspătul absolvent să scoa­tă de sub sertar manuscrisul la căre a mun­cit în ultimii ani.

Prima oară Marcel îi întinde teancul de foi prietenului său Blina spunînd că „am scris un roman fantastic. Fundalul pe care se miș­că personajele mele e o Moldovă o­cu­pa­tă de Transnistria lui Smirnovici”. Dis­cu­țiile celor doi evoluează pînă la concluziile lui Blina care este de părere că „filologii mor de foame. Salariile sînt de rîsul curcilor”.

Întîmplările care au loc în anul 2020 în ju­rul lui Nicanor Turturică, profesor de la­ti­nă la Universitatea din Chișinău, repre­zin­tă de fapt imaginea pe care o are tînărul ab­sol­vent în legătură cu venirea rușilor în Moldova. Acest melanj al disperării lui Marcel și al vieții aparent liniștite a profesorului Turturică începe să divulge frica celor două personaje față de invazia rusească.

Pînă la urmă, Nicanor se hotărăște. „Trebuie să ne cărăm din orașul acesta, Raia! Vin rușii! ”, „Ești nebun? Unde să plecăm?”, „În România, Raia!!!”. Refuzul bufetierei de a părăsi Chișinăul l-a determinat pe Nicanor să plece de unul singur, după ce a așteptat la coadă timp de cîteva ore bune, vameșul îl informează că are pa­șa­portul expirat și trebuie să se întoarcă la Chișinău.

Invazia rușilor îi afectează aproape în e­gală măsură, Nicanor Turturică a fost în­chis de autoritățile rusești pentru că nu a ac­ceptat să predea limba moldovenească pro­pusă de ei. Iar Marcel Pulbere sfîrșește la fel pentru că a publicat romanul din stu­den­ție și chiar dacă este literatură de fic­țiu­ne, cititorii lucrării au declarat că în urma lec­turii au ajuns la concluzia că trebuie să părăsescă țara.