Scriitorul, a 23-a carte de tarot
Navighează pe-o pagină de carte 16 ianuarie 2017 1 comentariu la Scriitorul, a 23-a carte de tarot 652Dac-ai să vrei să citești cartea lui Dan Alexe o să ți se pară, în primă fază, c-ai intrat într-un joc ale cărui reguli nu ți-au fost prezentate înainte. Structura neobișnuită, gîndită de autor într-un chip ciudat, poate să te atragă, dar poate să-ți și displacă, dîndu-ți senzația că-ncepi să pierzi în joc rundă după rundă.
Fără să fie foarte lungi ca întindere, cele 22 de proze scurte sînt fixate de cititor într-o anumită ordine, fiecare găsindu-și sensul pereche într-o carte de tarot. Aceste asemănări cu cărțile tarotului de Marsillia, tarot despre care însuși personajul rebbe G. spune, în a treia proză din carte, că este singurul tarot autentic, în care trebuie să crezi, nu sînt deloc întîmplătoare.
Simbolistica joacă în prozele lui Dan Alexe un rol important, fiecare detaliu, în scriitura sa, avînd o însemnătate ascunsă, parcă, într-o cameră săpată adînc sub cuvînt. Adevăratul liant al celor 22 de proze nu este, însă, jocul ordonat al cărților de tarot, ci jocul partenerilor unui cuplu. Naratorul este personajul prezent în fiecare text, este cel implicat pînă peste cap în jocurile puterii de seducției, pe care se străduiește, nehotărît, cînd să le domine, cînd să le piardă. Partenerele lui, personaje fascinante prin portretele pe care Dan Alexe le realizează, sînt, totuși, simboluri ale puterii, lumea naratorului părînd că se află într-o continuă mișcare concentrică în jurul femeii. Ele-ți pot capta interesul prin elemente care par să le individualizeze și să le transforme în specii pe cale de dispariție, fiecare deosebindu-se de tot celălalt rest al lumii.
La indidivualizarea lor participă, însă, și scriitura lui Dan Alexe – această îmbinare a unui limbaj vulgar, fără menajamente, cu a unuia intelectual, plin de rafinament.
Veritabil și autentic pînă-n capătul fiecărei proze, Dan Alexe, cu siguranță, n-are cum să te plictisească; poate, numai, să te facă să te-ntrebi la final cînd ai ajuns să fii așa un fan al decandetismului limbajului clasic literar. Atît.
Un comentariu
Admitere, admitere, admitere!