Scrisul salvator

Departe de ceea ce am numi „o lectură u­șoară”, seria de texte din „Literatură și liber­tate” nu te lasă să întorci vreo pagină, fără să te oprești și să recitești sau să-ți pui cîteva întrebări legate de subiectele pe care Gao Xingjian ți le-a prezentat trecute printr-un filtru subiectiv. Prelegeri ținute de către scri­itor în diferite universități ale lumii, cuvinte­le autorului pot, așa cum spune și criticul Liu Zaifu în „Cuvînt înainte”, să-ți dove­deas­că că dacă un om posedă „curaj și înțe­lep­ciu­ne, poate atinge starea cea mai înaltă de tre­zire”. N-ai să treci de multe teme tratate și ai să concluzionezi, așa cum chiar criticul a fă­cut-o, că „Gao Xingjian este un astfel de om care posedă ambele însușiri”.

Laureatul Premiului Nobel pentru Lite­ratură în anul 2000, Gao Xingjian vorbește în notele sale, așa cum titlul rezumă, foarte mult despre libertate. Faptul că și-a păstrat libertatea, trăind într-un regim totalitar, prin scris – el scriind, fără să se gîndească că va fi, la un moment dat publicat, este un lucru care justifică abordările sale și care le trans­for­mă din simple ipoteze în cuvinte pline de sens, cu adevărate istorii în spate. Legăturile pe care Gao le creează între libertate și scris, văzînd scrisul drept o formă de comunica­re cu sinele, singura modalitate de revendica­re și păstrare a unei libertăți interioare, sînt pu­ternice și se pot analiza în prelegeri precum „Ideologiile și literatura”, „Creația care trece dincolo de limite” sau chiar în cea de­nu­mită „Libertate și literatură”.

Cartea are o structură care facilitează par­curgerea cititorului, notele fiind organizate în patru părți. Dacă prima dintre ele abordează din plin temele lieteraturii și li­ber­tății, făcînd o trecere în revistă și a celorlal­te forme de arte apropiate scriitorului, partea a doua vizează mai mult domeniul cinema­tografic, deloc străin lui Gao Xingjian. La­u­reatul vorbește liber despre realizările sale cinematografice, despre mesajele pe care a vrut să le transmită spectatorilor și despre ce-a reușit de fapt să înfăptuiască. Descrie reacții ale apropiaților sau ale unor simpli oameni din public, care au văzut pro­iec­ți­i­le sale și realizează antiteze între ideea de în­ce­put și realitate, lăsîndu-te și pe tine să te întrebi – „poate sau nu să existe cinema­to­gra­fie literară?”. Citește-l mai departe și-ai să vezi.