Un tur prin viețile de apoi

Cum ar fi dacă noi, oamenii, am face parte la propriu din organele lui Dumnezeu și am fi, de fapt, chiar cancerul Lui? Sau dacă după moarte am reveni la forma inițială, un corp gigantic aflat undeva într-o comună celestă, unde împreună cu alții asemeni nouă, am avea datoria de a între­ține și susține cosmosul? Iar după se­cole, cînd am obosi și am rîvni la un con­cediu, am putea să ne proiectăm înapoi într-un corp uman „și ne naștem într-o stațiune numită Pămînt”, unde să ne permitem luxul de a ne păsa doar de ce se află în imediata noastră apropiere.

Cu alte 38 de astfel de po­vestioare, neurologul american Da­vid Eagleman își provoacă cititorii să treacă de bariera religiei și a ști­inței, legîndu-ne fedeleș de o praștie, și aruncîndu-ne într-un mediu al ima­ginației și al meditației.

Tema centrală a povestirilor o reprezintă viața de apoi, imaginată în multe cazuri mai mult ca un bles­tem decît un sanctuar, dar și nu­me­roase reprezentări ale lui Dum­ne­zeu, cum ar fi cea în care stă în­chis în camera Sa citind „Franken­stein” și empatizînd cu doctorul ce a­junge să fie batjocorit de propria sa creație. Ideile din carte rămîn suspen­date la naștere, fără să fie explorate, și de aceea probabil „Sum” trebuie citit cu pauze între două-trei capitole , ce pot fi parcurse în orice or­­dine, pentru ca asemeni unui vin bun, să poată fi savurate.

Deși puține dintre povestioare se termină într-o notă pozitivă, vizi­unile lui Eagleman sînt transpuse lo­­gic, și sînt distractiv de citit și gîndit asupra lor, cum ar fi „Figu­ran­ții”, în care ni se dezvăluie că moar­tea este un vis. Nu al tău, ci al alt­cui­va, re­ferindu-se la „personajele de fundal” care apar atunci cînd vi­săm. Se pare că atunci cînd mori, a­jungi să joci rolul acelor personaje, ca un fel de răsplată pentru cei care au făcut-o deja pentru tine. Sau în „Ig­­nis fatuus”, unde ne petrecem via­ța de apoi într-o cameră imensă, plină cu monitoare TV, din care putem urmări lu­mea celor vii doar controlînd o telecomandă. Și titlul e ales jucăuș, căci „sum” nu se referă doar la o sumă matematică, ci face referire și la termenul latinesc „eu sînt”, neurologul nevrînd să-și impună un punct de vedere, ci doar să ne elibere­ze de preconcepțiile vieții de apoi, să ne pună un scenariu în mînă și să începem a ne imagina: „Cum ar fi dacă…”.

Iulian BÎRZOI