Veninul dintre litere

Întîlnirile cu oamenii care ne fas­cinează pot fi de mai multe feluri. Cele mai plăcute sînt cele în care îți cunoști maestrul prin opera lui, momentele în care simți că des­co­peri, că te îndrăgostești, că te lași se­dus de mintea unui om, ești cu­fun­dat într-o senzație caldă și mol­co­­mă, apărat de distanța infinită care se întinde între voi.

De aceea, întîlnirile fizice, trans­puse în realitate, cu monștrii sacri pe care îi adorăm sînt și mai pe­riculoase. Pentru că realitatea este seacă, mediocră, stoarsă de toa­te fanteziile și culorile care în­că­peau cîndva între cele două coperți și, atunci cînt în locul zeului la care te închinai în fața ta nu apare decît un om, altarul pe care l-ai construit cu atîta grijă se prăbușește într-o clipă.

„Mario Vargas Llosa mi-a marcat lecturile, formația, și m-a făcut să simt, ca puțini alți scriitori din secolul XX, ce înseamnă năzuința către perfecțuine în proza literară”, spune Gabriel Liiceanu la în­ce­pu­tul întîlnirii dintre cei doi în cadrul unei conferințe. Poate că valul de emoții pe care îl încearcă Gabriel Liiceanu este cel care face ca începutul dialogului să fie abrupt, aproape brutal. Discuția începe cu o in­truziune incisivă în viața scrii­to­ru­lui sud-american, făcînd referire la traumele pe care le-a suferit acesta în copilărie.

Subiectul alunecă de la elemente din biografia lui Llosa spre măr­turisirea tehnicilor pe care le fo­lo­sește scriitorul și spre aparente ba­nalități, cum ar fi programul zilnic si tabieturile sale. Textul are inserate și intertitluri, pentru a păs­tra aparența unei specii jurnalistice. Dar, mult mai profund decît un interviu, dialogul este canalizat, prin­tr-un efort comun, spre miezul acestuia, pentru a atinge punctul ne­vralgic aproape de sfîrșit, înainte de ultimul schimb de replici, re­ve­lînd subiectul, pînă atunci ascuns, care se regăsește și în titlul cărții: chi­puri ale răului în lumea de astăzi. „Dansul” se învîrte, bineînțeles, în jurul creației literare și a întrebării care pentru cititor pare să rămînă deschisă: ce este literatura, un pericol sau un refugiu? Și cine întemnițează monștrii minții umane între paginile unei cărți?

Anastasia CONDRUC