Viețile de la „Linia Fierbinte”
Navighează pe-o pagină de carte 25 octombrie 2015 Niciun comentariu la Viețile de la „Linia Fierbinte” 29
Românii au avut întotdeauna o fascinație mai intensă către tabuuri, superstiții și credințe față de alte popoare. Și nu mă refer la probleme existențiale prezentate la televizor sau din gura persoanelor influente, ci la obstacolele vieții de zi cu zi, precum situația unei țigănci care s-a văzut căsătorită de la 16 ani și cu copil un an mai tîrziu. Ori situația unei tinere care după 15 ani în care și-a căutat mama care a abandonat-o, a descoperit că nu a fost dorită niciodată și că ea s-a născut dintr-o încurcătură.
Acest gen de probleme, care sînt cît se poate de reale, Aurora Liiceanu le adună și disecă obiectiv în „Valurile, smintelile, păcălelile. Psihologiile românilor”. Cartea s-a născut în urma unei emisiuni difuzate la miezul nopții pe Tele 7 Abc în 1996, „Linia Fierbinte”, în care autoarea era invitată în poziție de psiholog. „Sătulă de academismul ăsta cu limbaj de lemn” după cum spunea Aurora Liiceanu într-un interviu, timp de un an și jumătate, aceasta a ascultat problemele tuturor celor care intrau în direct și îi ajuta nu cu sfaturi, pentru că de multe ori era și imposibil, ci îi ajuta pe interlocutori să-și privească necazurile dintr-un alt unghi.
În unele cazuri nici nu a fost nevoie să intervină, căci cei care intrau pe fir nu aveau nevoie decît ca cineva să-i asculte, ori precum într-un caz din prima parte a cărții, cînd trei surori rămase fără tată și cu o mamă rece decid să sune la „Linia fierbinte”. Aici îi transmit psihologului că ele o iubesc pe mama lor, chiar dacă aceasta nu le-a arătat niciodată o mică urmă de afecțiune. Mesajul fetelor era de fapt transmis mamei care urmărea și ea emisiunea, iar cîteva săptămîni mai tîrziu acestea trimit o scrisoare pe adresa redacției în care explică faptul că relația s-a rezolvat și că mama lor care avuse o copilărie grea încerca doar să le protejeze pe fete.
Totuși, acesta este printre singurele cazuri care se termină fericit, ori la care cititorii primesc un deznodămînt. În toate capitolele, Aurora Liiceanu are grijă să deznoade atent fiecare poveste, fără să picteze cu subiectivism, analizînd din punct de vedere psihologic profilurile celor care intră în direct în căutarea unui prieten căruia să i se confeseze.
Adaugă un comentariu