Vrăjitorul talismanelor

„Demonii vîntului” este o carte pentru cei cărora le place să se încîlcească în ornamente stilistice, în buclele metaforelor și în vîrtejul imaginilor. Nu este nicidecum un ro­man pentru anticalofili, ci pentru aceia care caută să se îmbete cu fiecare pagină, pe care o sorb rînd cu rînd.

Daniela Zeca știe cum să vră­jeas­că prin cu­vinte, prin firul povestirii sale des­pi­cat ca o plasă peste timpuri străvechi și noi, peste o­pu­lența orientală a lumii arabe și în­vă­țăturile europene. Romanul este ca o fo­to­grafie înrămată, cu marginile înțesate de aga­te roșii, de safir alb și cornalină pentru că toată țe­să­tu­ra narativă pornește de la biju­tie­rul Saiyed. Tînărul „cu pielea smeadă și ochi ce­nu­șii, cu o uitătură ca sticla” este un vră­ji­tor al pietrelor, un îmblînzitor al miezului fier­bin­te prins în crusta mineralelor. Din pri­me­le rîn­duri te trezești în atelierul unui meșter ca­re a învățat să dezmierde pietrele pre­ți­oa­se de parcă o viață le-ar fi înțeles graiul. Aproa­pe că simți fierbînțeala nisipului din deșert din tim­puri străvechi, cînd te lovește ca o rafală de vînt o boare a modernității. Saiyed nu e un bijutier bătrîn din vremea nomazilor, ci e un tînăr din secolul al XXI-lea, a cărui viață e țesută în culorile vii ale nestematelor sau în umbra doliului. Împrejurul său, șeicul Mo, ucenicul Ibrahim, tatăl adoptiv sau doica Ber­the sînt precum filigranul unui pan­dan­tiv, în mijlocul căruia lucește o singură piatră pre­țioasă.

Detaliile spațiale sînt măsurate milime­tric. Aproape că simți furtuna de nisip de la etajul 57 al Burj Khalifa, cel mai înalt turn al Dubaiului, sau dogoarea nopților sufocante din Abu Dhabi. Pare că fiecare imagine re­dată prin cuvinte a fost mai întîi schițată pe o pînză de pictură sub lupă, pentru ca fie­ca­re curbă a pensulei să iasă perfect. De aceea, atunci cînd citești despre cum „Dubaiul se revărsa precum laptele dat în foc. Spuma al­bă a zorilor se îneca imediat în reziduurile de la Al Quoz și se făcea verde, apoi roșu murdar în suburbiile de la Al Barsha’a”, dinaintea ochi­lor ți se așază o pictură a „Orașului-regat”.

Însă aceasta este doar rama fotografiei, căci sub învelișul ei stau filele altor timpuri. Lași lumea arabă în spatele retinei pentru a răsfoi jurnalul bunicului lui Saiyed, care dez­văluie un tablou valah al secolului al XIX-lea.

Din nou, căutătorii de comori răs­co­lesc taine îngropate, mergînd de această da­tă pe urma Tezaurului de la Pietroasele. Bles­temul nestematelor îl urmărește pe bi­ju­tier ca o moștenire, pentru că el este cel care trebuie să poarte povara secretelor lor.