O bere pentru Omul Invizibil

Coboara dinspre Universitate ciini rotunzi ca burtile pinguinilor. Se amesteca printre picioarele studentilor. Acestia merg repede si se ciocnesc intre ei, cind trotuarul se face ingust si nu mai au loc. De fapt, loc ar avea, ca mai bine de jumatate de trotuar ramine gol. Dar colorati si tineri cum sint, merg pe unde bate soarele-n cap, ocolind intunericul umed din cealalta jumatate de trotuar. Acolo e Gangul Repetentilor.

Numai ciinii, fara superstitii, o cotesc pe-acolo si intra familiar pina-n antreul barului din gang. Lumina-i murdara, mesele din plastic pline de firimituri, cafeaua e la pahar tot din plastic. Ciinii s-au facut nevazuti, nici muzica nu se-ntelege. Numai oamenii sint in costume negre, cu nodul impecabil la cravata. Stau doar putin cocosati si nu-si pot sprijini coatele pe masa fiindca barmanul a uitat sa ridice multele sticle de bere golite. Vorbesc ceva despre doctorate in Anglia si despre cum ei, moldavi, le-au innebunit pe calugaritele unei minastiri de-acolo cu vinul neaos, de-acasa. Sint generosi. Vor sa dea unor tinere doua beri. Degeaba sint refuzati, ei comanda doua beri fara pahar. Barmanul le-aduce, le-asaza pe masa unde i s-a precizat, dar nu le deschide si pleaca.

Oamenii isi vad de-ale lor vreo jumatate de ceas, dupa care isi amintesc deodata ceva si-l cheama iarasi pe barman. Il pun sa deschida sticlele de bere. Cu privirea piezisa, acesta se supune. Fetele pleaca, dar nu-i nimic. Berile ramin, iar darul facut nu poate fi intors. O masa, doua scaune, doua sticle de bere si doua pahare, proaspat aduse. Barmanul serveste politicos doi invizibili. Le toarna in pahar, le pune pe masa si o scrumiera. Tocmai atunci intra o gasca de pusti. Ei nu stiu de invizibili si atenteaza la berea lor.

Si asa incep nervii, urletele si amenintarile din cladirea unde functionase odata Securitatea Ieseana. Fusesera celule, torturi, crime si nervi adevarati. Acum e Institutul de Inventica si barul cu clienti invizibili.

Oana OLARIU