O cafea la Doi băieți

Dacă încurci tramvaiul și te ni­merești prin Tătărași căutînd un loc unde să bei o cafea decentă, atunci poți să dai o fugă pînă la Tabu. Am­plasat pe un petic de asfalt, între două sensuri unice ce formează un triunghi, cafeneaua aproape că scapă de ochii curioși, însă o pancartă împreună cu gratiile înalte în formă de suliță ce înconjoară localul o dau de gol.

Înăuntru totul e amenajat ca într-un bar clasic, iar lemnul solid și în­chis la culoare ce îmbracă pereții și mesele perfect pătrate îți dau sen­za­ția că te afli într-o căbănuță la munte. Pe ici-colo mai vezi și cîte un felinar în miniatură prins de un perete, care odată cu căderea întunericului face ca și cele mai mici rînduri din meniu retușate cu pixul să fie vizibile. Și chiar dacă ajungi după-masă, tot mai ai șansa să dai de vreun taximetrist mai rotofei, a cărui tolbă cu glume nu se epuizează de dimineață cînd i le spune colegilor săi din „Doi băieți”, pînă ce rămîne fără mărunt pentru cafeaua la 3.5 lei. Echilibrul se păs­trează și pentru restul prețurilor, o bere costînd între 4 și 6 lei. Și, deși se descrie ca fiind o cafenea, există doar vreo șapte-opt astfel de bău­tu­ri dintre care poți alege, Tabu semă­nînd mai degrabă cu un pub în care se găsește cîte puțin din toate: de la vin pînă la whiskey și de la ceai la plic pînă la crănțănele.

Localul îl mai poți identifica și după ferestrele uriașe, asemă­nă­toare celor de la BCU, prin care poți să vezi fără probleme cine se zgribulește în ploaie în timp ce dobori a treia bere, fără să te îngrijorezi că cineva de a­fară te-ar putea recunoaște. Și dacă videoclipurile de pe MTV, care ru­lea­ză pe plasma din mijlocul lo­ca­lului, nu sînt pe placul tău, barma­nița nu va refuza să schimbe pe VH1 sau pe Discovery, la un volum potrivit încît să nu-ți tremure băutura în pahar.

În zilele în care se joacă vreun meci important acesta e genul de loc în care microbiștii unesc cele șapte mese cît sînt în total într-una singu­ră, și nu strigă „gol” doar atunci cînd li se golesc paharele. Pentru cei că­ro­ra li se pare prea îngrămădit, pot ale­ge să stea la terasă. Aceasta este ca­muflată la fel de bine, și deși oferă o vedere bună către autobuzele care te conduc înapoi acasă, tot ai mai ră­mîne. Măcar pentru încă o glumă a taximetriștilor.

Iulian BÎRZOI