Calificare la voia sorții

Joi, pe data de 8 decembrie, s-au disputat ultimele 2 meciuri ale echipelor românești din grupele Europa League. O seară cu două re­zultate complet diferite. Pe de o parte, Steaua a fost nevoită să facă deplasarea pînă în Spania, la Villarreal, unde și-a disputat ul­ti­ma șansă, fiind nevoită să scoată un egal la scorul de 2-2 sau să smul­gă, cumva, victoria. Din pă­cate lucrul acesta nu s-a întîmplat. Jocul modest, eliminarea lui Gabi Tamaș din minutul 79 și lobul lui Trigueros peste Niță din minutul 88, a eliminat speranțele suporterilor steliști. Astfel s-a oprit parcursul Stelei în Europa League din acest sezon. Tristețe, reacții negative împotriva patro­nu­lui, a jucătorilor, a antrenorului, cum de altfel sîntem deja obiș­nuiți.

Alta a fost însă atmosfera în țară. Dacă în Spania s-au distrus speranțe, pe cealaltă parte, pe Na­țional Arena, Astra Giurgiu a în­tîlnit AS Roma, un ultim meci în care nu foarte mulți își mai pu­neau bazele. Șansele de calificare ale Astrei se bazau și pe rezulta­tul celuilalt meci din grupă, a­vînd nevoie de o victorie a celor de Plzen cu Austria Viena. Astra a jucat însă un fotbal frumos, des­chis, care a facut cinste fotbalului în general și fotbalului românesc în mod special. Treimea ofensivă cu Budescu, Alibec și Teixeira a adus cîteva ocazii clare în contul Astrei, ținînd-o deseori pe Roma la respect. După 90 de minute crîncene, Astra reuște să smulgă un egal Romei și ajunge, pentru prima dată în istoria ei, în a șaisprezecimile Europa League, beneficiind, e drept, de victoria cu 3-2 a celor de la Plzen în fața A­us­triei Viena. O victorie care a venit ca o mană cerească pentru fotbalul românesc și ca o consolare inclusiv pentru suporterii stelei.

Joi am avut parte de o seară cu două fețe ale monendei, însă care ne dă speranțe că fotbalul românesc încă mai există și care, cine știe, în cîțiva ani, cu aportul unor proiecte serioase cum e cel al lui Gică Hagi de la Viitorul, vom putea avea pretenții mai mari în ceea ce privește fotbalul europen. Până atunci ne mul­țu­mim și cu victorii, obținute, cum­va, din voia sorții și datorită jo­cu­lui unor alte echipe. Fie ele și străine.