Lupta celor de la Madrid

Săptămîna trecută, Madrid a fost fără îndoială capitala fotbalului eu­­ropean, după ce Real și Athletico s-au întîlnit în finala Ligii Cam­pi­o­ni­lor oferind, după cum s-a spus la televizor, un duel între „investitorii bo­gați” și „muncitorii de la periferie” ai orașului. Prima repriză a parti­dei a fost una mai mult de tatonare, în care Athletico a fost cea care s-a re­mar­cat. După ce cu o săptămînă în urmă reușea să cîștige cam­pi­o­na­tul după o pauză de 18 ani, echipa de la periferie s-a aruncat în atac. Iar e­for­turile lor nu au fost în zadar și s-au ma­terializat după ce, la unul din­tre cornere, Iker Casillas, ieșit fără scu­ză din poartă, scăpă în poartă mingea trimisă de către Diego Godin. Pînă la pauză Realul s-a străduit să ega­le­ze însă jucători ca Christiano Ronal­do sau Bale au fost departe de ade­vă­ratul lor potențial, ratînd în re­pe­tate rînduri poarta. Iar pînă la ur­mă, tot cei de la Athletico s-au dovedit mai periculoși la sfîrșitul celor 45 de minute forțînd apărarea rivală.

Adevăratul spectacol, departe de schemele plastice trasate pe hîrtie, a urmat abia în a doua jumătate a celei de a doua reprize, cînd Realul și-a dat seama că trebuie să joace to­tul sau nimic. Bale a mai încercat do­uă șuturi spre poartă, mai a­proa­pe de data asta, iar Ronaldo nu s-a mai împiedicat de minge și a prins cîteva pase esențiale la construcție. Totuși, ceilalți madrileni s-au ținut bine și au încercat să închidă jocul în propria jumătate de teren. Aju­tat de Arda Tudan, David Villa a fost sin­gurul care a mai izbutit să schim­be direcția jocului și să le dea un mo­ment de respiro apărătorilor de la Athletico. I-a ieșit pînă în ultimele minute, cînd, prea obosit ca să-și țină echipa în spate, Villa nu a mai pu­­tut contra atacurile neînduplecate ale celor de la Real, pentru care pă­rea doar o problemă de timp pînă la egalare. Și așa a și fost. Iar în ultimul minut de prelungiri, cînd fa­nii lui Athletico cîntau și își ve­deau deja favoriții cîștigînd pentru pri­ma oară în istorie această cupă, Sergio Ramos marca cu sînge rece.

Deodată stadionul devenea un vul­can de emoții în timp ce visul lui Athletico se risipea printre de­ge­te precum nisipul. A reușit Diego Sime­one să-i trezească din hip­no­ză, însă nu le-a putut da și din forța sa fi­zică, iar în cea de-a doua repriză a minutelor suplimentare Realul și-a arătat furia. Mai întîi prin Ramos, iar mai apoi prin Bale și Ronaldo din pe­nalty, scorul final de pe tabelă fiind 4-1. Nedrept. Însă, Realul a demonstrat o lecție învățată de la ceilalți rivali ai lor, Barcelona, că fot­balul nu este al celor bogați, ci al celor care fac spectacol.