România, cu capul plecat pe locul I

Horia Tecău și Jean-Julien Rojer au cucerit duminică, 22 no­iem­brie, trofeul probei de dublu de la Turneul Campionilor care s-a ținut la Londra. Echipa româno-o­lan­dează a reușit să învingă cuplul format din Florin Mergea și Rohan Bopanna (România/ In­di­a) în două seturi, scorul final fiind 6-4, 6-3.

Această nouă performanță a­ra­tă că se poate face performanță și la tenis. Ajuns un sport tot mai po­pu­lar în Ronânia în urma per­for­man­țelor lui Halep, acum și te­ni­sul masculin a arătat că poate obține premii. După o lungă perioadă în care nu au mai apărut sportivi ca­re să ne dea speranțe că tenisul ro­mâ­nesc poate arăta ceva lumii, cu o nostalgie a perioadei lui Năstase și Țiriac, în acest an am ajuns să obținem nouă titluri și am participat în 17 finale. Finale în care nu ne-am bîlbîit și în care chiar am dis­putat meciurile.

Poate nu pare impresionant, dar avînd în vedere la cît de sub­fi­nan­țat este sportul românesc, la fap­tul că părinții atleților noștri tre­buie să vină cu bani de acasă pen­tru echipamente, de multe ori pentru antrenori, iar pentru a ple­ca în turnee odraslele lor, sportivii noș­tri, trebuie să se împrumute de la prieteni și familie, asta nu ne fa­ce cinste. Din contră, cu fiecare per­formanță a sportivilor noștri ar tre­bui să ne plecăm capul în pă­mînt. Să ne plecăm în fața sufe­rin­țe­lor și a efortului depus de acești ti­neri și să facem ceva. Să în­țe­le­gem că nu România este acolo sus pe podium ci ei, cei care au în­frun­tat singuri ore întregi de antrenamente în fiecare zi, cei care au re­zis­tat accidentărilor fără preparatori, ei care au strîns fiecare bănuț pentru a-i investi într-o pasiune. E o minune că acești tineri nu ne-au părăsit încă, că arborează cu mîndrie steagul țării la fiecare com­pe­ti­ție și că ne dedică nouă fiecare victorie.

Și mai trebuie să înțelegem că ieri seară am avut doi români în fi­nală. În decursul timpului au cîş­ti­gat de două ori la Wimbledon şi au mai jucat o fi­na­lă la Australian Open. Dru­mu­ri­le însă li s-au des­părţit la seniori şi au ajuns să joace unul împotriva altuia de șase ori, ultima dată aseară. E performanță greu de realizat chiar de statele care își respectă sportivii. Iar asta nu le face decît și mai multă cinste, iar pe noi să coborîm și mai jos capetele.