Batuta moldoveneasca a artistilor

Pentru a intelege arta trebuie sa ai o anumita afinitate, trebuie sa ai o anumita formatie intelectuala si interes pentru asa ceva. Probabil ca multi dintre ieseni nu au asa ceva sau a fost doar un eveniment care nu a avut publicitatea necesara. Editia a opta a Bienalei de arta contemporana a fost inclusa in cadrul festivitatilor dedicate Zilelor Iasului. Citiva artisti, specializati intr-un teatru sau dans ce se aseamana cu exercitiile de la orele de Educatie Fizica s-au adunat in holul Casei de Cultura a Studentilor si si-au inceput coregrafia. Spectacolul a constat in scenarii create pe loc de coregrafa.

Dupa ce isi primeau informatiile de la acea antrenoare, urma un moment de liniste si artistii aflati pe mocheta incepeau un dans tematic.  Pe mocheta se deplaseaza doi baieti si o fata, doi dintre ei se cearta pentru un baiat. Au inceput lejer, prin simple atingeri si bruscari, dar tensiunea a crescut si au urmat inedite mimari ale loviturilor de pumn, picioare si, la final, apogeul a fost o crucificare. Cu transpiratia pe frunte, cu ochii privind in infinit, rastignitul suferea. Cuiele imaginare ii furnicau palmele, iar suferinta sa se transmitea chiar si celor din jur. Aplaudacii au fost cea mai buna echipa, numai buni de angajat intr-o emisiune televizata. Cu spatele spre camera, au inceput sa bata din palme, pe rind, simultan si in sincron. Apoi au urmat diferite scamatorii, aplaudau in timp ce sareau in aer, cu miinile la spate, cu miinile pe sub picioare si pentru toata lumea din sala si in stinga si in dreapta si unul in fata celuilalt.

Dupa ce intreg testul de imaginatie s-a incheiat, au mers cu totii la un pahar de cola. Probabil au avut nevoie de inspiratie pentru urmatorul dans: “Cum poti sa imiti mai bine o caracatita pe uscat”.

George GURESCU