Bioingineria la fermă

La ferma din satul Dîngeni, se a­ud primii pași călcînd iarba, iar ro­ua se sparge sub tălpile grăbite ale lui Alexandru care merge să re­pare acoperișul. În curînd trebuie să se întoarcă la facultate în Iași, dar nu poate lăsa lucrurile neterminate.

El e Alexandru Victor Murmurache. Un tînăr pentru care stu­­diile ocupă un loc foarte important în ierarhia proprie și care nu dă înapoi de la muncă. Cei 26 de ani pe care îi are, i-a împărțit pe la Bo­toșani și pe la satul Vîrfu Cîmpului, unde a copilărit. De opt ani lo­cu­iește în Iași, iar acum e student la master în anul II la Facultatea de Bioinginerie medicală, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”. Ideea unei afaceri de exploatație agrozootehnică a fost a tatălui său care lucrează în acest do­­meniu și este medic veterinar.

El a fost și primul partener al studentului, dar din cauza condițiilor di­ficile de lucru, acesta s-a pensi­o­nat, iar Alexandru a preluat întreaga afacere. A urmat apoi un alt parteneriat care, însă nu a durat mai mult de o lună. „Am învățat astfel că fiind mai tînăr ai șanse mai mari să dai peste oameni care vor să profite de pe urma ta”, po­ves­tește Alexandru. Neîncrederea de care au dat dovadă cei cu care a lucrat, l-au învățat că se poate ba­za cu adevărat doar pe familie. Din cauza aceasta nu are angajați per­ma­nenți, conduce el utilajele, face ges­tiunea resurselor și ține conta­bi­litatea.

Întreținerea unei ferme este ori­cum dificilă, dar să fie ținută pe pi­­cioare de un student este cu mult mai greu. Exploatația a­gro­zoo­teh­ni­­că a început-o cu ajutorul pro­venit din fondurile europene pentru dez­voltare. Cu prima tran­șă de bani a putut achiziționa un trac­tor și două utilaje agricole de a­pro­xi­ma­tiv 23.000 euro. Își do­reș­te să mo­de­rnizeze ferma, iar astfel să nu mai fie nevoit să angajeze un nu­măr mare de personal.

Cu­noș­tin­țele do­bîndite în facultate l-au a­ju­tat în treburile la fermă și a putut insta­la singur un sistem de mo­ni­to­ri­za­re. Alexandru e un per­fec­ționist, iar în ciuda sfaturilor primite, în­cear­că să facă totul ca la carte. Pentru că nu are o echipă din cauza po­sibilităților financi­a­re, studentul a­pelează cît se poate la Barter.
Îi este mai ușor să facă schimb de produse sau de servicii cu oamenii. Astfel nici nu trebuie să justifice banii. E plin de determi­na­re, iar puterea de a lua decizii im­portante i-au oferit o mare si­gu­ran­­ță de sine. Se implică în toate a­­ctivitățile fermei, chiar dacă me­di­­cul i-a recomandat să evite efortul fi­zic. A fost diagnosticat cu sco­li­o­­ză în urmă cu doi ani, dar acest lu­cru nu l-a împiedicat să se dedice mun­cii care îi place.

Chiar și așa nu a reușit încă să re­pare acoperișul fermei. Alexandru se întoarce de la plimbarea de seară și se oprește în poartă. Rîde. Gră­ma­da de pămînt care se ve­de în curte e bioreactorul lui cu ca­re obține acid lactic. Dar va face mo­dernizări. Ăsta-i planul.