Cei mai buni melci sînt basarabeni

Cortul tapetat cu urși aurii gigantici din fața Universității „Petre An­drei” pesemne că a intimidat rockerii împătimiți ai Iașului pentru că, la începutul cîntării de miercuri, am­pla­samentul potrivit pentru un alai de nuntă nu adăpostea decît cîțiva in­divizi tolăniți pe bureții albaștri de pe margine și trubaduri care-și acordau plictisiți instrumentele.

Paralela 47 aduc aminte un pic de Red Hot Chilli Peppers care ar în­cerca într-un fel look-ul și atitu­di­nea mai stilată a britanicilor de la Muse. Fanele, deși în număr mic, s-au strîns treptat în fața scenei acla­mîn­du-l ti­mid pe solistul carismatic cu a­lură de poet neînțeles. Dar asta nu l-a inhibat pe Nas, rockerul între do­uă vîrste care a început du­pă a doua piesă să se dez­lănțuie de u­nul singur simțind atît de profund ro­ckul alterna­tiv și berile de dinainte încît membrii trupei au trebuit să-i mul­țu­meas­că în mod special pentru coregrafia ine­dită improvizată pe ritmul pie­se­lor.

Iar în timpul recitalulului celor de la MAT, fanii au făcut o demonstra­ți­e de echilibristică pe un cover al pie­­sei „Before I forget” al trupei Slip­knot, dînd din cap cu pahare de bere în mînă fără să verse o picătură.

Fete cu ochi verzi de semafor

Snails au urcat pe scenă cu ace­lași ludic și aceeași vivacitate din ur­mă cu paisprezece ani cînd au debutat în Chișinău. Dacă pînă atunci mul­țimea era formată din cîțiva sunetiști, două trei fane și un smintit ajuns la criza vîrstei de mijloc, primele acorduri ale „Fetei cu ochii verzi” au a­du­nat aproape de scenă majoritatea ce­lor care pînă atunci schimbaseră a­nec­dote în fața barului improvizat al cortului Ursus.

„Pistol cu capse” a continuat fre­ne­zia mult așteptată de public, ca și cum nu prea primiseră prea multe o­ca­zii să se bucure de muzică, iar pie­sele noi s-au strecurat abia perceptibil printre celelalte.

„Undeva” a fost linia melodică pen­tru momentul siropos al serii în care cî­teva cupluri, unele vechi, altele spon­tane s-au strîns într-un dans balansat pe ritmul moale al chitării și pe do­ze­le de bere care stăteau ascunse pe un­de­va pe la picioarele lor. Iar „Su­per­ba­surile” din bis nu s-au comparat cu glumele solistului care și-a încercat ti­mid norocul cu grupul de studente care aștepta un taxi în ploaie la fi­na­lul concertului. Și poate i-ar fi ieșit da­că nu l-ar fi chemat insistent co­le­gii de trupă să care înstrumente.

Alexandra PANAETE