„Crăciunelul”, puterea și prosperitatea basarabenilor

„Sînt în România de patru ani de zile şi încă nu am ajuns să simt atmosfera care îi învăluie pe toţi în apropierea datei de 25 decembrie. De cînd mă ştiu am sărbătorit Crăciunul pe 7 ia­nuarie, am crescut aşa, asta este cultura mea şi nu pot să mă schimb, chiar dacă mulţi oameni nu înţeleg de ce noi nu sîntem ca restul din acest punct de vedere”, povesteşte Ludmila, o tî­nără studentă de 22 de ani. Deşi în timpul anului nu este lîn­gă familie, de sărbători nu ezită niciodată să se întoarcă în lo­cu­rile natale „la bunei şi la părinţi.”

Ludmila Volînschii este o tînără din sudul Basarabiei, o­ra­şul Călimani și este în anul I de master la Facultatea de E­co­nomie şi Administrarea Afacerilor. Înainte de a vorbi despre cît de important este să-i ai alături pe cei dragi, în momentele cele mai sincere ale anului, aceasta mă avertizează că îi place să vorbească şi să povestească, de parcă şi-ar dori să n-o întrerup. Cu zîmbetul mereu pe buze, cu ochii mari şi căprui asemenea unor migdale, Ludmila îmi desenează prin gesturi e­mo­ţi­ile pe care le simţea cînd era mică şi îl aștepta pe „moşul”. „Bradul ma­re şi plin de artizanate umplea casa scăldată în gla­surile tinere ale fraţilor mei. În dimineaţa primei zile de Cră­ciun nă­văleam cu toţii lîngă brad, curioşi să descoperim ce se află în cadourile înghesuite sub podoabele pomului”, povestește en­tuziasmată aceasta.

Distanţa de ţara sa nu o face să uite tradiţiile pe care le res­pectă cu desăvîrşire. Nu pentru că aşa trebuie, ci pentru că o­rice fărîmă care se desprinde din miezul pufos şi inocent al co­pilăriei o face să retrăiască sentimentul de bucurie pe care îl a­duce această sărbătoare. Tînăra cu graiul dulce şi apăsat, po­vesteşte despre datinile care au loc în fiecare an pe data de 7 ia­nuarie. „Crăciunelul” este un colăcel care se pregăteşte în ajun, acesta se pune la icoană şi se lasă la uscat pînă în pri­mă­vară cînd este dat la animale pentru ca acestea să aibă cît mai multă putere şi prosperitate. „La noi nu se merge cu colindul în ajunul Crăciunului, aceste tradiţii sunt moştenite de la ruşi.

Cînd se sărbătoreşte Anul Nou pe stil vechi, în ziua de 13 ia­nu­arie, copiii merg cu colindul şi cu uratul, iar pe data de 14 ianuarie cu semănatul”, îmi spune Ludmila în timp ce-şi dă cu atenţie părul după ureche. Sîmburele care dă rodul amintirilor şi al momentelor cu adevărat frumoase este prezenţa celor dragi. „Pentru mine Crăciunul este timpul petrecut cu fami­lia, statul la masă împreună şi revăzutul tuturor celor care mi-au lipsit”, rostește aceasta cu hotărîre.

de Anca Micodan