Discretia se tine cu cheie

Orele isi pierd cronologia fireasca pentru doamna Iulia. Se intercaleaza haotic noaptea cu ziua, iar somnul inceteaza sa mai vina atunci cind trebuie, cind linistea pune stapinire pe oras. Zilele trec halucinant, viata se mistuie, iar doamna Iulia asteapta. De cele mai multe ori o vezi cum se plimba pe palierul blocului unde lucreaza ca administrator, asculta pe la usi si apoi isi continua drumul pina la geam, de unde priveste pierduta spre oamenii-furnici. Le zimbeste, apoi isi continua drumul in sens invers, dindu-le “buna ziua” in mod repetat locatarilor intilniti pe traseu. Salutul nu e acelasi pentru toti. Nici tonul care-l insoteste, uneori mieros, alteori aspru, dar intotdeauna plin de intelesuri. Ii vede ca se eschiveaza cind le taie calea, cind le cere sumele restante, dar nu-i pasa citusi de putin. Lumea trebuie sa fie cit mai corecta, sa-si achite cit mai rapid datoriile, altfel ne-am duce cu totii de ripa. Totusi, nu se poate spune ca blindetea ii lipseste. Si-a rupt din timpul ei pentru vecini, ii asculta si le mai da cite un ragaz. Le vede ura din ochi, dar n-o impresioneaza. Toate trec in cele din urma.

Nimeni nu poate spune ca o cunoaste cu adevarat pe doamna Iulia, desi nu exista locatar care sa nu-i completeze portretul cu o trasatura. Nimeni, in afara de ea insasi nu stie ca undeva, in apartamentul cu numarul noua, la ultimul etaj, ascuns in intuneric, este un tinar bolnav de epilepsie. E unul dintre secretele ce nu ar trebui divulgate vecinilor ce mai aud in noapte cite un geamat straniu. Barbatul nu ii este ruda. A simtit insa un soi de obligatie morala de a-l adaposti, dupa ce sotia, plecata in Italia, a rugat-o sa-l ingrijeasca. De ce ar fi spus nu? Nu vede un motiv concret pentru care sa refuze o atare sarcina. Ultimii ani de viata n-ar mai putea sa-i aduca fericirea de la inceput. Clipele s-au inmultit, chiar daca e persoana cheie din bloc si prima pe care o intreaba autoritatile de nereguli. Iata de ce ar putea sa-si indrepte atentia si spre altii mai napastuiti decit ea. Iar cind pentru asta mai primeste si bani, totul e cum nu se poate mai bine.

Catalina SCULITA