Dragostea vine cu trenul din Olanda

La doişpe, ziua-n amiaza mare, nu stă nimeni încotoşmănat în spa­te­le vre­unei tarabe. Nu mai ajută ni­me­ni vreun trecător să săr­bă­to­reas­că şi el frumos dragostea, chiar de zi­ua ei. Nimeni, în afară de fraţii Călin. Cu mîi­nile îngheţate şi-nghesuite-n bu­zunare, doi băieţi stau de strajă în ju­rul unei găleţi uriaşe, plină cu tran­da­firi roşii, în a­pro­pi­e­­rea Palatului Cul­turii. Din cînd în cînd bat din pi­cior, ţinînd ritmul bă­ieţaşului de lîn­gă ei care cîntă la flu­ier sau răs­pund, pe-un ton glu­meţ, băr­ba­tu­lui de vizavi care vin­de în­ghe­ţată şi comentează despre fie­ca­re tre­că­tor în parte din spatele vitrinei.

Gheorghe vinde trandafiri de vreo 15 ani. Acum are 23 şi îl învaţă me­serie şi pe Marius, care are abia 16 ani. „Sîntem abia la prima gă­lea­tă. Să veniţi peste vreo două-trei ore la noi, să vedeţi atunci ce fericiţi şi puşi pe glume-o să fim”, îmi spune flo­rarul şi ridică-n palmă un tran­da­fir din găleată la care se uită admirativ. Băieţii sînt, de loc, din satul Mi­ro­nea­sa. Cînd erau mici, părinţii lor plan­tau flori în solarii şi-apoi mergeau, cu toată familia, să le vîn­dă.

Acum c-au ieşit la pensie, me­se­ria a ajuns în mîinile lor, celor mai tineri. Di­fe­renţa-i acum că băieţii, în loc să mai planteze, aduc florile cu tre­nul, în cutii, de la Bucureşti. „Tran­da­fi­rii ăştia de azi au fost a­duşi tocmai din Olanda ”, îmi zice Gheorghe cu mîn­drie, de parcă el însuşi s-ar minuna c-aşa ceva a a­juns să fie posibil. Ma­rius îl aprobă loial la fiecare frază şi îi dublează traiectoria privirii că­tre găleată.

Zilele-n care merge vînzarea bine „sînt zilele astea cu dragoste” – 14, 24 februarie şi cele de la-nceputul lu­nii martie, de pe 1pînă pe 8. Floa­rea, de cînd a ajuns la vînzător, ţine do­uă săptămîni. După ce ele trec, se curăţă de-un strat de petale şi mai e bună de stat la găleată şi vîndut al­te trei zile. Dacă tot n-o vrea nimeni pî­nă atunci, băieţii o aruncă; dar asta li se întîmplă rar. Ei vînd florile mai multe pe comandă şi-mi spun că, de cînd lucrează, şi-au făcut clienţii lor care doar îi sună şi le spun cîte flori să le pregătească.

„De Dragobete se sărută fete”, strigă, mai mult din cu­riozitate, bărbatul cu îngheţata, în fa­ţa căruia s-au proptit băieţii cu gă­lea­ta lor mare cu flori. „Eu am avut o­fertă pentru dragoste pe 14 – cum­părai două îngheţate Romantique – pri­meai un tort Romantique”, îmi spu­ne şi-apoi completează că par­te­nerii lui au acum o ofertă la nivel na­ţional – cu patru torturi.