Față nouă la Balena
1001 de chipuri 21 martie 2011 Niciun comentariu la Față nouă la Balena 0Anul ăsta studenții au rămas fără cel mai în vogă cămin de la „Cuza”, cu cele mai strașnice chindii și cei mai petrecăreți basarabeni, îl știți, îl iubiți, C5. O fi vreun complot de-al rectorului, în încercarea de a cuminți atmosfera de-aici, pentru că în doi ani clădirea va semăna cu cele din Tîrgușor, cu camere cu baie proprie, aparate de filmat pe holuri și mansardă. Dacă vă spun că va fi și-un lift veți crede că glumesc.
Ajung în spatele căminului să văd ce se-ntîmplă, dar privirea mi-e blocată de un maldăr de moloz și blocuri de b.c.a. Undeva după astea e un „nea” cu fesul negru răsucit deasupra urechilor, care fluieră a plictis „Iarba verde de acasă”, din cînd în cînd se mai uită la gardul de sîrmă dimprejur sau mai ia o țeavă de metal de pe jos și-o inspectează pe toate părțile.
De undeva de la etajul al treilea, scoate capul pe geam un alt muncitor care-i strigă ceva celui de jos și pornește polizorul, iar acesta se ferește de bucățile de metal care încep să cadă. Lîngă el, cu ajutorul unui fel de lift galben, alți muncitori plimbă o roabă aparent goală de la un etaj la altul.
Unde-s 52 puterea crește
„Să vezi ce era ieri aici”, îmi spune o studentă. „Au tras un camion în spate la C6 și 52 de oameni, i-am numărat, dădeau blocuri de B.C.A. din mînă în mînă pînă lîngă cămin”. Dar acum e vineri la amiază și muncitorii deja se pregătesc de plecare, așa că mă grăbesc înăuntru, poate mai prind pe cineva. La intrare mă întîmpină inginerul Mihai, vorbăreț și plin de viață. Turuie repede la telefon și n-apuc să aud decît „da, vedem, rezolvăm”. Începe să-mi explice binevoitor despre tot ce se-ntîmplă și, pînă să-mi dau seama, mă pierd în tipuri de var, tencuială, dimensiuni, faze și inspecții, structuri de rezistență, pereți, ranforsări și plase.
După vreo zece minute își dă seama că nu înțeleg nimic și mă poftește înăuntru, să mă conving. Din tavan atîrnă la fiecare cîțiva metri, un ștecher și peste tot sînt fire, de parcă ne plimbăm pe platoul de filmare al unui horror. Intrăm într-una din viitoarele camere și-mi explică despre cum grosimea pereților asigură un nivel înalt de rezistență și de odată-l aud, către muncitorul care stă-n genunchi și meșterește ceva în camera de lîngă: „Bă, ai o riglă?”.
Îmi spune că momentan sînt 70 de oameni care lucrează la cămin, dar cum lucrarea e programată pentru martie 2012 și treaba merge bine, spre final o să rămînă vreo 20. „Am putea să grăbim treaba și să terminăm și într-un an, ca să fie gata la toamnă, da’ nu-i bine. De exemplu, dacă am dat acum tencuiala e mai bine să lași să se usuce ca lumea, să nu apară apoi alte probleme, igrasie și altele”, îmi explică în timp ce vedem alte camere.
>Ieșim și inginerul mă invită politicos să mai vin pe-aici oricînd vreau. Sper și eu, preferabil la cazări.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu