Hip-hopul se-aude mai bine din cadă
1001 de chipuri 10 noiembrie 2010 Niciun comentariu la Hip-hopul se-aude mai bine din cadă 2Îl așteptam în scara unui bloc, cînd am auzit, niște tropăituri. Era înalt, de aproape doi metri, purta pantaloni largi și tricou alb cu imprimeu. S-a îndreptat spre mine și fără nici o reținere, mi-a strîns ferm mîna, schițînd un zîmbet aproape insesizabil. „Știi, m-am apucat de muzică în joacă, abia mai tîrziu a devenit serioasă treaba”, ține să-mi explice de la bun început Bogdan.
A descoperit programele de mixaj în urma cu cinci ani, cînd era în clasa a noua. Atunci s-a mutat cu familia în Franța, datorită unei oferte de serviciu a părinților săi. „Primul program pe care l-am folosit a fost Reason. Mi-a luat cam două săptămîni să-l ințeleg, dar cu tutorialele de pe Youtube, i-am dat de capăt. Acum pot să lucrez chiar cu șapte programe”, se mîndrește el.
Primul contact cu industria muzicală a fost unul „dur”. După ce a reușit să găsească un producător din Petroșani dispus să-i asculte muzica, Bogdan a rămas cu un gust amar. „Mi-a trimis niște negative pe care să-mi pun versurile. Am acceptat. Dar peste două zile am descoperit, deși el zicea că-s originale, că erau toate piratate, unul era de la BUG Mafia. Atunci m-am lăsat pagubaș”. A încercat apoi la o casă de producție din Iași, unde a primit un million jumătate piesa înregistrată. „Au zis că am potențial, dar cînd să ne punem pe treabă, m-au tot amînat că nu le dădusem niciun avans”, îmi explică făcînd cu mîna un gest a lehamite.
Înregistrări în sub duș
În prezent, Bogdan are material adunat cît pentru patru albume. Are chiar și-un mini studio amenajat acasă, în baie, atît cît s-a descurcat. Îmi explică, cum de fiecare dată cînd vrea să înregistreze își scoate salteaua de la patul său din dormitor, o pune de jur împrejurul căzii, lipită de faianță. „Deasupra căzii pun niște paturi ca să izolez, să fac un fel de camera-studio, antifonică” și îmi mimează întregul procedeu de montare. A reușit să-și cumpere microfon profesionist și mixer, toate din banii lui. „Muzica e o pasiune, sper să pot continua cu ea, dar am nevoie de capital. Ce mă fac dacă n-am ce pune pe masă într-o zi?”, îmi spune plecîndu-și ochii în pămînt. Poate de asta, după ce a stat cinci ani în străinătate, a revenit în Iasi, la facultate. Doar versurile lui spun altceva: “Nu îmi place să prevăd sau știu ce va fi / Prin tot ce vine tre să trec, oricît m-aș chinui”.
Roxana MĂCIUCĂ
Adaugă un comentariu