Iașul, orașul cu biserici memorabile al vietnamezului

Cînd te uiți la Andre, ai senzația că este un student care are pînă în 25 de ani și ai mari șanse să rămîi uimit cînd îți spune că, de fapt, a împlinit deja 30 de ani. A venit de o lună și jumătate în Iași, cu o bursă Erasmus Mundus, iar ceea ce a făcut ca orașul să i se pară memorabil sînt „bisericile. Oriunde te uiți, vezi biserici. Eu sînt catolic și îmi place să merg la slujbe”, spune tînărul în timp ce îmi arată rozariul fosforescent pe care îl ține mereu la el.

Despre oamenii din Iași spune că sînt „așa și așa. Unii sînt drăguți și te ajută să te integrezi, iar alții nu prea…”. În România va sta doar trei luni, timp care i se pare suficient pentru a fi departe de casă. Îi este dor de familie, nu de Vietnam, însă vorbește cu părinții în fiecare zi. Deși nu i-a fost greu să se acomodeze cu viața de student ieșean, mîncarea de la cantină nu îi este pe plac. „La mine acasă, tot ce consumăm este sănătos și proaspăt. Cînd stăm la masă, avem multe platouri cu legume: crude, supe, prăjite, nu contează. Aici se folosește multă mîncare congelată, mai ales carne”, spune aranjîndu-și gulerul tricoului. Ar vrea să iasă în oraș, să vadă cum este un bar într-o țară pe care o vede pentru prima dată, însă nu s-a împrietenit cu niciun student român din cămin care să iasă cu el și să îi prezinte locurile.

Acasă are patru frați mai mici și o soră, despre care spune că sînt drăgălași, dar „că ar scăpa” cu plăcere de doi dintre ei. Cînd sînt împreună au obiceiul să se ciondănească, să „bîrfească ceilalți membri ai familiei” sau să își facă planuri de viitor. „E grea limba română. Sînt atîtea forme pentru masculin, feminin, pentru plural și singular, încît mă încurc în ele”, spune Andre, deși îmi povestește că a învățat deja cîteva cuvinte. Pronunță foarte bine „mulțumesc”, „cu plăcere”, „nu parcați”, „bună ziua”, „preț fără card” și alte expresii pe care spune că le-a învățat la două cursuri de limba română la care s-a dus. Pentru a înțelege ceea ce vorbesc oamenii de lîngă el, poartă mereu în ghiozdan un dicționar român-englez, pe care îl folosește și atunci cînd citește ziarul cu produsele din supermarket.

Cînd s-a dus la o slujbă la Catedrala Catolică, a cunoscut o tînără, dar nu au păstrat legătura, așa că prieteni nu prea are, dar se mai duce cu băiatul cu care stă în cameră într-o sală de box din campus. „Este o ședință de grup pentru studenți, dar îmi este greu să înțeleg ce spune instructorul, fiindcă vorbește doar în română”, povestește Andre. „Am fost în Grădina Botanică și la Palatul Culturii și mi se pare că în Iași găsești foarte multe clădiri istorice, care te pot face să rămîi mut de uimire”, adaugă băiatul. Poze încă nu a făcut, pentru că preferă să arate fotografiile familiei atunci cînd ajunge acasă, pentru a-i face cît mai curioși. Se gîndește că așa va avea timp să viziteze locuri istorice și parcuri, pentru că acestea îi plac cel mai mult. Nu știe dacă se va întoarce în Iași după ce se termină cele trei luni, pentru că după cum zice, „momentan nu a făcut nimc interesant” – dar mai are aproape 60 de zile la dispoziție pentru a se răzgîndi.

de Andreea CIBOTARIU