Imaginile, gusturile și sunetele lumii, într-un pahar

Lumina palidă a studioului din Co­pou a celor de la TVR Iași se joa­că parcă nestingherit pe scăfîrlia lu­cioa­să a lui Adriano, în timp ce acesta răs­punde fără ezitare cînd îl întreb ce i-a plăcut mai mult în această aven­tu­ră. „În primul rînd mi-au plăcut oa­me­nii. Ei sînt cei mai importanți, căci fă­ră oameni, un oraș nu poate exis­ta”. Deși se află pentru prima oară în România, acesta a găsit Iașul ca un oraș romantic, cu locuitori sensibili și emoționali, „exact ca portughezii”.

Zece zile n-or fi mult, însă Adria­no Baía Nazareth, venit să desco­pe­re capitala Moldovei prin propria len­tilă, îmi spune cu mîndrie că a format deja legături puternice aici și că une­le cuvinte pe care le-a auzit mer­gînd pe urmele lui Eminescu le știa deja de pe străzile din Porto, acolo unde re­gizorul locuiește. Despre orașul ce­lor șapte coline, bărbatul recu­noaș­te gesticulînd din mîini a nevinovăție că nu a reușit să găsească pe Internet prea multe informații în engleză în­să a avut noroc că știa o ieșeancă sta­bilită în Portugalia. Aceasta din ur­mă l-a „avertizat” că s-ar putea să-i pla­că „iar acum abia aștept să mă în­torc și să-i spun că a avut dreptate”.

Un pahar de vin la Polul Nord

Cît despre momentul în care s-a apucat de realizat documentare, Adri­ano nu-și amintește foarte multe de­talii, însă motivația care l-a condus atunci pe drumul camerei de filmat este la fel de puternică și astăzi. „Do­cumentarul este un punct de ve­de­re foarte personal, iar eu încerc să ob­țin ceva de genul acesta. Respect oa­me­nii și locurile, dar vreau să îm­păr­tă­șesc ceva din viziunea mea și nu a celorlalți.”Astfel, bărbatul a ajuns să călătorească prin întreaga lume, rea­lizînd pentru Radio e Televisão de Portugal peste o sută de ediții ale emi­siunii „Gostos e Sabores” (Gusturi și arome). Poate că de aceea regizorul este nelipsit de inspirație explicîndu-mi frenetic tot felul de cadre, în­trucît și-o găsește în „imagini, su­ne­te și gusturi”.

Dacă s-ar gîndi la toate locurile pe care le-a vizitat vînînd arome îmbie­toare, portughezul n-ar putea să alea­gă unul preferat. Are însă nume­roa­se amintiri puternice care-l fac să tre­sară de fiecare dată cînd le parcur­ge. Una dintre acestea este scena de la Polul Nord, cînd lucra la un materi­al despre peștele cod, iar „niciuna dintre zile nu era la fel cu cea pre­ce­dentă”. Acolo, l-a impresionat contrastul între albastrul cerului, purita­tea gheții și întunecimea mării însă acestea nu se compară cu momentul în care a pornit camera. „Eram pe o bar­că mică cu echipa și la un mo­ment dat am oprit motorul și am stat în li­niște. Liniște, pentru că aceasta era incredibilă. Nu exista niciun sunet, niciun copac care să vîjîiască, ni­mic.”

O altă pasiune pe care regizo­rul a descoperit-o în călătoriile sale es­te cea pentru vin. Și chiar dacă puține sînt acelea care pot concura cu so­iu­rile din Porto, Adriano recunoaște îmbujorat că a încercat și de la noi cî­teva, pentru că întotdeauna îi place să guste și ceva diferit. „Am stat într-o mănăstire din apropierea orașului (n.red.: Cetățuia), iar călugării de acolo erau foarte simpatici. Vinul lor era deosebit; chiar aveți niște vinuri bune”.

Și chiar dacă-i doar la un pahar, portughezul e de acord că comunicarea este o artă în sine, acesta fiind doctor în acest domeniu precum și cercetător al producțiilor TV și noi­le media la Universitatea din Porto. În ce privește eternul clișeu că „o po­ză face cît o mie de cuvinte”, regizo­rul nu vrea să dea un verdict. Acesta e de părere că atît imaginile cît și fil­me­le pot să transmită o mulțime de cu­vin­te, însă e posibil și să nu transmită ni­mic. „E ca și cu cuvintele. Cîteo­da­tă auzim oameni care vorbesc și vor­besc și nu se mai opresc, pentru ca la sfîrșit să te întrebi – am înțeles ce­va? N-ai înțeles. Apoi, sînt alți oa­meni care cu două – trei cuvinte spun o groa­­ză de lucruri. La fel e și cu ima­ginile. Sînt poze care transmit senti­mente și interpretări puternice, iar altele care nu transmit nimic”.