Impletit, de dragul inimii

Eram, cred, prin clasa a IX-a cind i-am zis mamei mele ce noroc are ca-i bolnava si nu se mai poate misca din pat. Tot timpul trebuia sa faca ordine, curatenie, mizerie (doar tot ea stringea) si apoi tipa toata ziua ca eu, impreuna cu fratii mei mai mari nu am ajutat-o deloc. Atunci, in sfirsit isi capata odihna.

Noroc si de doamna Ioana ca acum sta mai mult la aer si mai vede lumea. Cind da caldura, cind crede ea ca va vinde cite ceva, isi ia plasa de rafie si se asaza pe portiunea de ciment din fata unui bloc de pe bulevardul Nicolae Iorga. Ii fac bine soarele, aerul si, acum, impletitul in plina strada. In urma cu doi ani a suferit o depresie. Tocmai ii murise sora si, la sfatul medicului, a iesit la mai mult aer. A reinceput sa impleteasca caciulite pentru copii. Doar 38 de ani a lucrat la “Moldova Tricotaje”.

Eleganta, machiata discret si cu un inceput de caciula mov in mina, doamna Ioana vede acest obicei de a-si comercializa caciulitele impletite mai mult ca pe o cura pentru inima si diabetul de care sufera. Ba se uita la ochii pe care-i face la caciula, ba ii prezinta unei tigancuse unul din produse. Roz, numai un leu si sint mai multe marimi. “De obicei stau cite o ora, dar azi a fost frumos”. E ora patru dupa amiaza si inca isi mai ia cura de aer. A iesit de la ora zece.

O bobina de lina in loc de Aspacardin

Sint roz, roz cu alb, albastru, cu sau fara mot sau alte modele naive, mai sint costumase (pentru copii de pina un an, doi) si caciuli pentru “cei mari”. Toate ii stau aliniate pe o bucata de plastic albastra. “La un model, cam vreo doua-trei zile stau. O bobina de lina e 2,5 lei, iar mie imi trebuie cam trei bucati”, spune pe un ton slabit. E dezamagita ca nici nu cumpara lumea, iar apoi, tot ea iese in pierdere. Mai mult de trei lei cine mai da pe o caciula impletita in forma de iepuras cind la chinezarii sint mai ieftine? Dar nici sa stea in casa nu mai poate.

Nu-i multumita deloc de cum merg lucrurile, de prin noiembrie abia a reusit sa mai vinda cite ceva, nu da vina pe criza, ca toata lumea, doar ca “nu mai au bani si au si cheltuit mult de sarbatori”. Sint unele caciulite care stau pe aceeasi pinza albastra inca de anul trecut si “daca le scot si le bag inapoi in punga ele se mai murdaresc apoi pe unde sint albe”. In bazar, la 300 de metri mai incolo nu se duce, trebuie sa plateasca taxa, e inghesuiala care nu-i face bine si ce profit sa scoata, daca ea abia vinde un produs pe un leu?

A pierdut si episodul din “Tinar si nelinistit”, iar frigul deja se face simtit. Doamna Ioana a uitat si de pastile si de televizor. A ramas numai la cura de aer. Dar de data aceasta, pentru cealalta inima a ei.

George GURESCU