Jocul de-a teatrul

Daca ai curajul sa fii prost, sa stii sa spui numai din ochi „te iubesc” si „te urasc” ai putea fi un „actor genial”, fara sa stii. Dar „Ce inseamna un actor mare?”,„Cind o situatie de viata devine artistica?” si „Care e diferenta dintre atentie si concentrare?”. Adrian Paduraru, actorul care s-a prezentat a fi „in anul 20 la Teatru”, i-a provocat pe studentii veniti la workshop-ul „Actorul in fata camerelor”, din cadrul Festivalului ContemporanIS, sa spuna „prostii”. El s-a autodesemnat in chip tacit initiator in „filosofia artei actorului”, jucindu-si doua ore rolul de „maestru”. Pina la sfirsit, si-a primit recompensa de a fi si el in fata camerelor.

Peer Gynt, adus in ContemporanIS

„Nu am dispozitia de a sta” si „cind trebuie sa spun ca am 47 de ani, imi vine sa spun altceva”, a decretat actorul iesean, nemultumit de raspunsurile primite la intrebarile sale „filosofice” si de faptul ca s-a intirziat o ora cu workshop-ul.  S-a invirtit prin mica sala 23 a Universitatii de Arte „George Enescu” ca pe o mare scena, cind luindu-si postura de Peer Gynt, cind intrind ludic in pielea adolescentului din „Declaratie de dragoste”. A fost centrul atentiei si si-a savurat aplauzele pentru prestatia sa, cind la intrebarea „La ce va asteptati cind ati venit aici?”, un student clujean „costumat” cu tricou peste camasa, ambele peste pulover, i-a raspuns ca „la ceva plictistor”. Cu alte cuvinte, sugerindu-i ca exercitiile de incalzire de pe scena mica, unde toti s-au calcat in picioare, desi scopul era tocmai opusul, a fost util si amuzant.

Au invatat ca, pentru un actor, viteza de reactie conteaza. A sti sa se prezinte diferit, “civil” si “artistic”, tine tot de arta actorului: trebuie sa fii inventiv si dramatic intr-a doua postura si previzibil in prima.

La mare, cu ochii inchisi

Daca Adrian Paduraru i-a tinut in priza cu fel de fel de „jocuri”, profesoara Ruxandra Bucescu le-a oferit privilegiul de a se imagina la mare si apoi de a-si exprima bucuria cu tot corpul si ulterior numai cu ochii, obligatoriu in fata camerei si neaparat cu scopul de a se revedea si analiza ulterior. Asta pentru ca Alex Vasiliu, redactor la TVR Iasi, cu experienta in emisiuni televizate, le-a aratat studentilor cum ii pot pune in valoare diferitele incadraturi, cum, in cazul unui plan intreg, gesturile trebuie sa fie mai evidente, iar in cazul gross planului, o clipire a pleoapelor este sinonima cu transmiterea unui „semn” si a unui mesaj.

Camera de filmat a fost una mica, de amatori, iar pe post de trepied au fost folosite un televizor si doua agende. Improvizatia ad-hoc a fost insa suficienta pentru ca fiecare student sa-si dea seama daca e mai expresiv ca actor de teatru sau ca actor de cinema. Cel mai pregnant dintre toti a fost Adrian Paduraru care, uitind de „acele roluri”, a replicat doar din ochi: „Sint un bastan!”.

Laura PAULET