La fizică, Mara e de aur

Mara tocmai s-a întors de la Con­cursul Național Studențesc „Drago­mir Hurmuzescu“ de la Timișoara cu o medalie de bronz. Și totuși îi este ciudă că nu a strălucit mai ta­re, mai ales că, după cum crede ea, fi­zica este atît de frumoasă la facultate, iar profesorii de la Univer­si­ta­tea „Alexandru Ioan Cuza“ (UAIC) atît de pricepuți. Mara Strungaru este studentă în anul I la Facultatea de Fizică de la UAIC, a terminat primul semestru cu media 10 și spe­ră să se mențină la același nivel și în cel de-al doilea și poate în toți anii care urmează. Ar fi o tradiție pe care studenta a descoperit-o din școala generală și pe care a men­ți­nu­t-o pe parcursul celor patru ani de liceu absolviți la Colegiul „Cos­tache Negruzzi“ din Iași. În ultimii doi ani de liceu, Mara a fost inclusă în proiectul Pro Ruralis. Avea o co­le­gă de cameră beneficiară a aces­tu­ia și, înainte să înceapă clasa a XI-a, tri­mis și ea un CV cu toate premiile cîștigate și mediile obținute. Mara a fost acceptată imediat, fără să mai dea nici un examen.

Elevei de nota 10 i-au plăcut fi­zi­ca și matematica mereu. Însă în liceu s-a apropiat mai mult de pri­ma materie și, cu cît a lucrat mai multe probleme de fizică, cu atît do­meniul s-a demonstrat a fi mai fas­ci­nant. „Erau zile în care, după ore, lucram în camera de la cămin zeci de probleme. Este foarte important să înveți și să lucrezi constant, să mergi pe anumite lucrări și să re­zolvi cît mai multe probleme. Eu, du­pă cum îți spuneam, lucram uneori fără să mai țin cont de timp. Și la un concurs s-a nimerit să avem de rezolvat o problemă pe care deja o realizasem la indicațiile profeso­ru­lui“, își amintește Mara, zîmbind. Azi, din cauza orarului încărcat, stu­denta nu prea mai are timp de re­zol­vat exerciții din manuale spe­cia­le. În afară de cele realizate în timpul seminariilor de la facultate, rar mai reușește să se apuce de niș­te probleme numai ca să-și hră­neas­că pasiunea proprie.

Acum, studenta, care poate fi con­fundată ușor cu o elevă de gimna­ziu, petrece și cîte 10 ore în Corpul A al universității, cu o pauză de un ceas sau două la prînz. De două ori pe săptămînă, Mara mai trece prin căminul de la Negruzzi ca să ajute la matematică o elevă de gimnaziu. Spune despre fata cu care lucrează că este foarte deșteaptă; are cîteva lipsuri și atunci lucrează împreună ca să le recupereze.

Mara este din Răducăneni. Are 19 ani și se gîndește să facă în străinătate măcar masterul sau doc­toratul. Deja este inclusă în echipa de cercetare de la facultate și este foarte mîndră de această realizare. Dru­mul și l-a croit după modelul fratelui său, Ștefan, absolvent al aceluiași colegiu și în prezent doctorand la Facultatea de Biologie de la UAIC. „Fratele meu studiază eco-toxicologia. Chiar zilele trecute a participat la o manifestare știin­ți­fi­că și a analizat mai multe sucuri. Vai, ce a găsit în ele! Însă nu poate face rezultatele publice pentru că mari­le companii l-ar da în judecată și evi­dent că el ar pierde. Pentru mine, Ștefan este un model încă de cînd eram elevă în școala generală. El m-a sfătuit și îndrumat mereu. Acum stăm în același cămin al univer­si­tă­ții. Cîteodată, cînd nu mergem aca­să și nici pe la cantină, gătim îm­pre­ună“. conc