Magazinul Z din mall

Cam de o sută de lei pe minut a fost vînzarea în sfertul de oră pe care l-am petrecut în magazinul Zara din Iulius Mall. „Și asta nu-i nimic”, spu­ne Dragoș, angajat al companiei spa­niole. „Aici se vinde în valuri. De e­xem­plu este un val pe la 7 – 7 ju­ma­te, cînd iese lumea de la film. Poți vinde în juma de oră cît în ultimele două ore”, și pleacă din nou la casă pentru a încasa banii pe noile achi­zi­ții vestimentare ale unui cuplu ibe­ric, pe cele două perechi de papuci cum­părate de o doamnă între două vîr­ste și pe un tricou alb al unui oarecare.

„Zara e deocamdată cam cel mai bun magazin de haine din Iași”, cre­de Dragoș, pentru că oferă cea mai mare diversitate. Există la fiecare de­partament, fie că e vorba de Men, Women, TRF (true real funky – des­tinat adolescentelor), ori Kids, trei ra­muri vestimentare: jeans, casual și elegant. De asta, în Zara poți întîlni de la indivizi care au simbolul Puma ras în păr, la doamne și domni absolut respectabili.

Modă la indigo

În plus, „la noi găsești haine care copiază sau respectă tendințele din a­nul respectiv al marilor case de mo­dă. Ce găsești la Dol­ce&Gabbana a­fa­ră, găsești și aici”. Despre calitatea produselor, e de acord că nu e dintre ce­le mai bune, dar spune că „noi nu sîn­tem obișnuiți cu moda, cu a purta o haină trei luni de zile și-apoi să-ți iei alta”.

Însă, în extrema cealaltă, există și alt fel de oameni: „mai vin indivizi ca­re poartă o pereche de papuci de cî­teva ori, apoi cînd se plictisesc de ei, îi aduc înapoi să-i schimbe cu al­ții. Știu ei că legea le permite să îi schim­be în 30 de zile, dar nu e chiar așa”. Dar a avut parte și de clienți ca­re să cheltuiască 70 de milioane la o singură tură prin magazin. „A cum­pă­rat toată colecția nouă de la băr­ba­ți, tot ce i-a venit”.

Într-un du-te-vino continuu între casă, rafturi și cabinele de probă, Dra­goș simte că Zara a devenit prea mic pentru el. Cît a fost student, timp de trei ani, i-a prins numai bine. Cu pro­gram flexibil, șase sau opt ore pe zi, de dimineață sau de la prînz, în func­ți­e de cursuri și cu un salariu „bunicel”, a fost un job ideal. „Mi-am permis să fac un credit pentru mașină, dar pentru un băiat, după atît timp nu mai ai unde avansa, te plafonezi. Pen­­tru fete e mai ok, se fîțîie pe aici cît vor”, dar Dragoș vrea acum să plece cu un master în străinătate. Mai are doar un examen de dat, își cumpără licența și gata. Va da lucrul în comerț pe „ceva în economie”.

Alex VARNINSCHI