Mai întîi a fost tușul de la imprimantă

„Viziunea artistică nu trebuie să lipsească în această meserie”, spune David Curea. Era în primul an de liceu cînd a făcut primul tatuaj pe pielea unui prieten de-al său. Pe atunci nu prea știa cum trebuie să mînuiască aparatul, însă „în timp am reușit să mă perfecționez”. Este student în anul al III-lea la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, iar prima dată a fost la departamentul de muzică, apoi a simțit că nu e locul lui acolo și că este pasionat de desen și s-a transferat.

Dorința lui de a tatua a fost atîtde mare încît și-a construit singur primul aparat din motorașe, corzi de chitară și tușul de la imprimantă. Pe atunci nu credea că va face o afacere din asta, ci „voiam să fac acest aparat doar pentru mine, să mă tatuez singur”.După un an, David și-a luat alt aparat, voia să încerce să facă tatuaje și pe altcineva, nu doar pe el. „Mi-am cumpărat un aparat la mîna a șasea”, spune băiatul amuzat.

Cu ochii închiși la culoare, părul castaniu acoperit de o șapcă neagră, un zîmbet larg și cu un cercel în urechea dreaptă, povestește că prima dată tatua oamenii la el acasă, în comuna Popricani delîngă Iași, iar dacă erau persoane care nu puteau să ajungă la David acasă, mergea el la client. Avea o gentuță pe care o lua de fiecare dată cu el unde își punea toate ustensilele necesare pentru a desena pe pielea clienților săi.

David a avut parte de experiențe neplăcute, a dat de persoane care nu au vrut să-i mai plătească după ce s-au văzut tatuați, ba chiar s-au și luat de el. În acel moment, și-a pus în gînd să renunțe și să nu se mai apuce vreodată de tatuat. După ce a terminat liceul, în anul 2016, a intrat peFacebook și a dat din greșeală de o pagină unde a văzut că se caută tatuatori fără experiență. Atunci a simțit că are o nouă șansă să facă ce-i place cel mai mult și nu acasă la el, ci într-un salon adevărat.

„Nu aveam habar ce e dincolo de pereții casei mele, nu știam cum se tatuează într-un salon, dar am zis că merită să încerc”, spune David. A fost și a dat prima probă, iar după trei zile a fost anunțat că se află printre primii trei care au trecut și a urmat o altă probă la care trebuia să vină cu o persoană pe care să o tatueze. După ce a terminat proba, i s-a zis că va fi anunțat în cîteva zile, dar deja trecuse o săptămînă și se descurajase –„am crezut că nu am trecut, eram sigur că restul băieților au luat, numai eu nu”.

S-a hotărît să se intereseze și a contactat o persoană de la salonul unde a dat probele și a aflat că a fost ales. „Dacă nu simți pielea, degeaba. Am avut prieteni care desenau foarte, foarte bine pe foaie, dar cînd luau aparatul de tatuat în mînă deja era cu totul și cu totul altceva”, spune David. Acum își continuă drumul pe care și l-a ales acum cîțiva ani, lucrează într-un salon din Târgu Cucu și regretă că s-a gîndit pentru o scurtă perioadă de timp să renunțe la ceea ce îi place – să tatueze.

Text scris de Andreea TIMOFTICIUC