Mesterul de brichete

De la “lasa-ma, fugi de aici, ia arata-mi legitimatia!” la “sa mai treci pe la mine, sa traiti!” nu-i mare diferenta. In nici un caz mai mult de-un ceas. Dar de la meseria de lacatus la cea de reparator de brichete este ceva. Vreo 35 de ani a lucrat nea Calin la Institutul Agronomic din virful Copoului. Mi-a spus greu numele lui, a trebuit sa ma injure de vreo citeva ori si sa vada ca-s nesimtit si ca nu-s de la primarie ori trimis de la spitalul de nebuni sa-l iau.

Toata lumea il stie, e batrinelul care sta pe strada Garii cu un cintar si multe scule pentru incarcat brichete. “Incarc si brichete Zippo, din alea impotriva vintului, mata adu-mi orice si daca nu ti-o repar iti cumpar alta”, spune batrinul in timp ce mestereste o caseta video cu desene animate Disney. Are 76 de ani si repara brichete pentru ca nu-i ajunge pensia de 510 lei. “Stai in Alexandru? Si eu tot pe-acolo, in Dacia! Crezi ca n-as sta toata ziua acasa sa ma uit la televizor? Da’ nu-mi ajung banii, am si o fata paralizata aproape de tot, trebuie s-o ingrijesc pentru ca restul au plecat si m-au lasat singur.” Ii multumeste lui Dumnezeu ca mai cistiga din banii trecatorilor; n-a cersit niciodata, uneori are zile cind ajunge la zece lei. Bani multi pentru nea Calin. “Ehe… am locuit pe Sararie, linga primar, imi place de el, e un om mare.” Dar tot pe Patriarhul Daniel il iubeste mai tare. A fost chiar la resedinta, a reusit sa intre. “Eu sint un om simplu, de ce sa nu ma lase sa intru? Mi-a pus mina in cap si mi-a zis sa merg in pace. N-am mai avut nimic, cu toate problemele pe care le aveam”. Nu vorbeste despre necazurile lui pentru ca “acuma mor, de ce sa ma amarasc singur?”

Multimea grabita care trece prin fata cintarului electronic nu se opreste niciodata, de la 9 dimineata cind vine pina la apus; pe toti ii cunoaste dintr-o singura privire. “Atitia oameni am vazut la viata mea incit ii stiu: cit cintaresc, cum ma judeca, dar n-am nici o treaba cu nimeni.” I-au furat tiganii cintarul, i-au fost luate si actele, “haina chiar n-au de ce sa mi-o ia, nici mie nu-mi tine de cald”. Cei mai multi care vin si se cintaresc spun ca nu arata bine, dar el ii ingaduie pe toti. O tanti pe care o cunoaste vede lingura de lemn pe care tot el a lucrat-o; i-o da pe gratis pentru ca o cunoaste. Nea Calin, din scaunul lui de-o schioapa din strada Garii, spune ca stie sa faca tare multe lucruri pe care tinerii nu le mai stiu azi. I-ar suride ideea unui ucenic – numai sa vorbeasca si cu primarul inainte.

Catalin BUCEVSCHI