Meșteșug cu discount

„Așa, și dacă a fost ziua romilor, ce? S-a schimbat ceva pentru noi? Acu’ doi ani a trebuit să facem curat pe ulițe de ziua asta, atîta știm” se stropșește la mi­ne un băiat de vreo 18 ani, cu pieptul umflat de pe care vrea să o ia la fu­gă o pumă mlădioasă și neagră.

Este Eniseu, fiul lui Traian, rom căldărar din satul Zanea, care știe să facă ibricuri și cazane pe care le așază frumos pe o tarabă din Iași. Lenuța, mama lui Eniseu, apare de după poarta imensă, ver­de, cu burta întinsă în față și cu ochi de smalț. În spatele ei, se ridică o casă, prima din sat, care pălește în fața pa­la­telor ce urmează. „Noi avem sobă de te­racotă, un televizor și sîntem căl­dă­rari, adică nu ne vom lua niciodată cu ur­sari sau fierari”.

În curtea casei, alți cinci puradei adună crengi și nisip pentru un palat ri­di­cat drept în mijlocul curții, asemenea celui de peste drum, cu 14 camere și a­co­periș de tablă lucioasă. Stropii de ploa­ie ridică praful de pe uliță care dan­sea­ză în aer, apoi, se așază pe o limuzină par­cată vizavi de poarta familiei, în drep­tul unui grilaj cu vergele de fier în­lănțuite.

Obiceiul topitLina VDOVÎI