Motociclistul care aduce fericirea la pachet

Daniel a avut o copilărie liniștită, a fost ascultător și a avut mai mereu „mîinile și picioarele julite”, după cum spune el. Odată devenit adolescent, a început să fie din ce în ce mai rebel, conturînd pasiunea pentru motoare moștenită de la tatăl lui, care a fost motociclist o bună perioadă de timp și a renunțat acum 25 de ani, cînd a venit pe lume fratele său. Are un motor Yamaha XVS650 din luna februarie a anului trecut, iar în septembrie a reușit să obțină și permisul, să o poată conduce. Spune că a cutreierat aproape jumătate de țară – a mers pe Transfăgărășan, Transrarău, Transalpina, iar în mai urmează să plece alături de vreo 16 prieteni de-ai săi, care îi împărtășesc pasiunea, în Vamă.

A venit din Tîrgu Neamț să studieze la Facultatea de Construcții a Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, unde urmează specializarea Ingineria Civilă. „Un motiv pentru care am ales această cale este faptul că părinții mei dețin o mică afacere în construcții și îmi doresc ca pe viitor să fiu cel care o extinde”, spune Daniel. Își dorește să fie independent și din acest motiv s-a angajat part-time acum trei săptămîni la FoodPanda. „Este genial, pentru că de cînd am început să lucrez aici, am aflat că sînt singurul băiat din țară care livrează pe motor. Așa am reușit să fac, într-o oarecare măsură, reclamă firmei, iar pentru asta managerul vrea să îmi dea o mărire de salariu și să îmi cumpere echipament personalizat pentru motor”, spune entuziasmat. Pentru el a devenit foarte important faptul că deși lucrează aici de atît de puțin timp, a reușit să-și facă o imagine bună și să fie admirat pe stradă de cît mai multă lume, „lucru la care nu m-am gîndit, dat fiind faptul că am în spate un ghiozdan mare și roz”.

Chitarist sub acoperire

A realizat că mai lucrează alături de cîteva persoane care sînt din același oraș, pe care nu le cunoștea înainte și cu care a reușit să se împrietenească, făcîndu-și o gașcă cu care se vede de obicei seara. S-a lovit de mai multe probleme de cînd lucrează aici – de la bătutul la uși pentru a găsi adevăratele adrese pe care chiar și clienții le încurcă uneori, la anularea unei comenzi din cauza capacului unui pahar de suc care a fost pus greșit. E dornic să învețe și nu se descurajează cînd dă de greu. „Este doar a treia săptamînă, dar urmează, probabil, și mici greșeluțe din care sunt dornic să învăț cît mai multe” adaugă el. „Îmi place muzica; am început să cînt la chitară electrică de un an jumătate.” Spune că la început i se părea imposibil să facă sunetele chitării să se audă cît de cît bine, însă, prin exercițiu a reușit să evolueze, în ciuda faptului că încă crede că e greu. Face asta din pură plăcere, doar pentru el, și este dornic să își dedice toată răbdarea pînă cînd notele corzilor de chitară vor prinde culoarea pe care și-o dorește.

„Aud pe la verișori că mama se plînge că nu poate dormi nopțile din cauza fricii cauzate de faptul că aș putea să pățesc ceva atunci cînd sunt pe motor”, spune el. Este conștient că e periculos însă are încredere în el și în motorul lui. S-a obișnuit cu adrenalina și mai presus de toate, pasiunea lui e mai puternică decît teama; odată ce s-a urcat pe motor, nu mai are cum să renunțe.

de Elena VODĂ