Nectarul nopților din sesiune
1001 de chipuri 31 ianuarie 2010 Niciun comentariu la Nectarul nopților din sesiune 1Studenția nu e numai miere și lapte. Oana, deși este studentă doar de cîteva luni, face măcar prima variantă posibilă. Pe ușa îngălbenită a camerei de cămin are trei afișe: vinde produse Metropolitan, cercei făcuți manual, și, cel mai important, miere. „Am un borcan de 7 litri de miere, de la cei 11 stupi de albine de care are grijă tata. Dacă-l vînd pe tot, îmi mai trimite”, îmi spune jucăușă fata minionă cu tricou cu Harry Potter. Prețul cu care își vinde marfa este 13 lei borcanul, avînd o reducere de 2 lei pentru cei care aduc borcan la schimb. A făcut diferențierea după ce a observat că „nu e convenabil”, fiind dispusă să-mi arate cîte borcane stau pitite sub patul cu cearceaf albastru.
Literele, îndulcite în fiecare seară
Vînzarea produselor Metropolitan, „ceva gen Avon”, nu merge foarte bine, iar cerceii îi vinde pentru o prietenă. „Aș putea face și eu, dar mă plictisesc repede. Ea îi face chiar din plăcere și o ajut să-i vîndă”. Prețurile sunt 10 lei, si 15 lei pentru modelele mai speciale. „Uite, vezi floricelele astea? Le pictează pe fiecare în parte”, îmi spune arătîndu-mi zorzoanele în miniatură. Și Oana tot astfel de accesorii poartă.
Dintre cele trei tipuri de „produse”, cea mai profitabilă este tot mierea, troc ce nu i se pare deloc ieșit din comun printre studenți. „Eu am vrut să pun un afiș chiar la ușa de la intrarea-n cămin, dar am înteles că nu am voie. Așa că am lăsat doar pe ușa noastră”, spune dînd din umeri.
Împreună cu una dintre colegele de cameră începe să-mi povestească că mierea e de două feluri: cea de la primele flori, din primăvară, care e de tei sau de salcîm, și cea din vară, care este polifloră. „În piață vînzătorii îi mai pun apă sau zahăr, dar a mea e naturală sută la sută”, continuă pe un ton convingător în timp ce-și trage cursurile mai aproape. Este studentă la Litere, la Română-Franceză, profil care „îmi place mult. Profesorii nu-mi plac însă”. Colegele rîd la auzirea adevărului universal și gropițele Oanei se zăresc mai bine acum la lumina lămpii de birou.
Un borcan pe trei bani
Un ciocănit se aude discret la ușă. „E clar că nu e seară bună de-nvățat”, chicotesc fetele dînd vina nu pe lipsa de chef, ci pe soartă. O blondă cu tricou roșu întră timid, cu un borcan mare în mînă. Miniona se ridică repejor de la masă și caută printre rafturile de lemn nectarul dulce, auriu. „Ai noroc. Mai aveam doar două borcane”, îi spune cu ochii zîmbitori. Borcanele se aud ciocnindu-se ușor, urmat de foșnitul banilor. „Să o mănînci sănătoasă”. „De fapt…să o mănînci sănătoasă, și repede! Ca să mai vii!”, adaugă o colegă mai îndrăzneață.
Gianina PETRUCĂ
Adaugă un comentariu