Palma și cureaua lată

Boss se ține de golănii încă de la vîrsta la care alți copii se joacă „De-a v-ați ascunselea” sau cu Lego. Cînd avea 14 ani nu-i era frică să „împrumute” bani de la cei de 17, 18, informîndu-i, cordial, că, dacă nu-și golesc buzunarele, „te controlez și tot găsesc eu zece mii”. Toate „cîștigurile” ajungeau în casa de marcat a Internet Café-ului „Future” din cartier.

Însă nu aici se simțea în largul lui, ci la cealaltă sală concurentă, Phantom, unde paza nu era la fel de bine pusă la punct. Aici, cîștiga orice meci de Counter Strike, pentru că i-au prins repede de frică ceilalți clienți. Tehnica nu-i era deloc „științifică”, dar cu siguranță dădea roade: cine-l omora odată în joc, primea un pumn la stomac în viața reală.

Dar băiatul nu face totul pentru bani. Uneori iscă bătăi și fură pentru că așa îi place. În copilărie, dacă voia să ia cu împrumut o minge de fotbal și nu reușea, într-un sfert de oră se întorcea cu un briceag și-o spărgea. Argumentul lui era simplu: „De la frati-miu mi se trage, dacă el e golan, eu de ce să nu fiu?”.

„Poc, poc, te-am spart!”

Dacă în „pruncie” fura mingi de fotbal și sticle cu sifon de la puștii care se întorceau din piață, acum a crescut și face parte din „golanii mari”. Sala „Future” s-a mutat din piață și nu mai poate, ca odinioară, să stea în față o zi-ntreagă și să-ntrebe trecătorii dacă nu vor o pereche de adidași. Așa că s-a mutat pe Internet.

Ca orice comerciant respectabil de cartier, se laudă că vinde numai marfă „a-ntîia”, adusă doar din Germania. Iarbă nu știe nimeni dacă vinde, dar mai are momente în care vine și, suspect, te-ntreabă „Fumezi?”, după care tace.

Boss a locuit cam în fiecare cartier posibil din Constanța, de la Faleză Nord și Centru pînă la gară. În fiecare an se mută în altul și, pentru puștii din zonă, plecarea lui e o adevărată bucurie. Doar așa mai rămîn și ei cu bani de buzunar sau de pachețel la școală. Dar pentru că îi place să nu uite de unde-a plecat, oriunde-ar locui, se mai întoarce prin zonele de baștină, măcar de dragul de-a mai sparge o minge și-o sămînță.

Ioan STOLERU