Referentii culturali nu sint straini de casa

“Ca va” e de bine

Ne-am obisnuit sa vedem Centrul Cultural Francez de la geamul bucatariei de camin. Studentii francofoni s-au invatat cu serile de film, muzica si poezie, cu Balul Mascat din primavara, in fiecare an. Colombe Paland e din ianuarie in oras si a descoperit in plimbare „cartierul” Copou. Ea este secretar general la Centru, locuieste in inima orasului, bate strazile la picior, merge la teatru ca sa auda vorbindu-se romaneste si in fiecare zi isi ia notite despre lucrurile de care trebuie sa se intereseze, despre locurile pe care trebuie neaparat sa le vada. A studiat Dreptul ca mai apoi sa se intereseze de domeniul Managementului culturilor europene. Colombe si-a inceput cariera la Centrul Cultural Francez.

Viata ei din Franta nu ii lipseste, bine, doar „le fromage”, dar nu dispera daca are „les papanasi”. „Trebuie sa te adaptezi, eu nu am avut niciodata probleme in privinta asta”. Tarile anglo-saxone, le cunoaste cel mai bine, Irlanda si Scotia sint preferatele ei. „Tine de educatie”. Parintii calatoresc, iar Colombe a vrut sa vada si tarile din centrul si estul Europei: „Nu stiam nimic de Romania, dar m-a interesat din perspectiva faptului ca a intrat de curind in Uniunea Europeana”.

Orasul i se pare „tinar”, „calitatea vietii este mai buna aici ca in Bucuresti unde este interesant de trait, dar nu chiar atit de placut”. Ii place Copoul, strada Pacurari pe care ii „place sa se piarda” printre „casele mici, vechi”, sa le studieze arhitectura. Casa Pogor este „adorable”, iar din Palatul Culturii, crede ca „s-a mai luat din exponate” pentru ca este „pauvre”. Colombe este „conviviala” si ar sta oricind „la un pahar” cu romanii, ii place obiceiul lor de a organiza tam-nesam cite un cocktail. Ei muncesc „nu mai putin, nu mai prost, ci diferit”.

Tara noastra, „adorable!”

Colombe se vede coordonatorul „familiei” de la Centru, treaba de manager, desi ar fi preferat sa faca mai mult munca unui referend cultural. Studentii ieseni trebuie sa aiba putina rabdare cu ea. Invata romana „doar de 15 zile”, nu si-a decorat inca apartamentul dupa gusturile sale, nu s-a inscris intr-o trupa de teatru, nu a reusit sa isi gaseasca un loc in care sa danseze. I-a venit ideea sa isi cumpere o bicicleta pentru ca nu i-ar placea sa piarda ceva din vedere in drumul ei spre Centru.

Olivier Dumas a „suportat” traiul in cartierul Alexandru cel Bun pina cind i s-a taiat apa calda si caldura. „Eram tinar casatorit, treceam peste dificultati”. A venit in Iasi pentru ca s-a intimplat ca fata de care i-a placut la Avignon sa fie romanca. S-au stabilit aici pentru ca aveau deja un loc de munca asigurat. „La Centru am venit pentru ca era nevoie de oameni. In octombrie ’93 am inceput munca”. E bibliotecar, se ocupa de mediateca in special, nu are o munca „spectaculoasa”. Dar si-a gasit alta preocupare in cartile de istorie si in hirtiile de atestare documentara. A cautat urma francezului in Iasi, descendenta unor familii, contributia talentului francezilor la ridicarea monumentelor sau a cladirilor de aici. „Sint foarte mindru de ce-am realizat”. Olivier mai are un merit: „Sint singurul francez stabilit in Iasi. Au mai fost familii care insa au plecat. Au avut afaceri care nu au avut succes.”

Studentii din Iasi au cu cine vorbi frantuzeste. Sint ei mai interesati de „Internet, televizor si Carrefour”, „nu sint atit de multi care sa stie franceza”, dar trec zilnic pe la Centrul Cultural Francez. Le sta in drum.

Carmen AVADANOAEI