Ș’atra de arlechini nonconformiști

1001 de chipuri Niciun comentariu la Ș’atra de arlechini nonconformiști 2

Un Cub Rubik este format din 26 de cuburi mai mici, 6 culori, pentru fi­e­care față și are peste 43 de miliarde de posibilități de rezolvare. Cam așa ar arăta și ideile lui Iustin Șurpănelu, asta dacă le-ar muta de pe o muchie pe alta a cubului, iar culorile le-ar înlocui cu for­mele de artă pe care le-a tot răsucit.

Cristina își aruncă ghiozdanul pe-un umăr și cu o privire înapoi apasă c-un deget în masă „ce mult înseamnă cu­vîntul, vezi”, referindu-se la lumea ac­­torilor de teatru independent. Puțin bui­mac, Ius­tin spune că i-a fost colegă în „Vi­sul unei nopți de vară”, o piesă-n care au jucat mai toți actorii tineri de tea­tru, plus alții pe care Radu Afrim s-a gîndit să-i ia. Dacă stă să socotească, „nu sîn­tem mai mulți de-ar fi să ne aduni. Într-o cameră de doi pe doi avem loc să și res­pirăm”.

Asta l-a impulsionat să-și fa­că pro­­pria trupă de teatru, una în care să poa­tă debuta nu doar cei care „termi­nă o facultate în domeniu”, ci toți „cei ca­re au treabă cu cultura underground”. Așa a fost că Ș’Art-ul a de­ve­­nit pen­tru el și alți prieteni o alterna­tivă a teatrului tra­di­țional. Pentru că „atunci cînd ești an­gajat într-un loc, ceea ce faci s-ar putea să devină mo­no­ton, chiar da­că ești actor”, mă lă­mu­rește Iustin, și-și numește și celelalte în­cer­cări „artisti­ce” în muzică, film sau fo­tografie, „ex­perimente”.

„Dar de acolo, de la teatru ar fi cel mai bine să începi. Trebuie să știi cum să stai pe-o scenă, cît să te audă și să-ți vadă fața și cineva din ultimul rînd”. Mai povestește și că „magia e făcută de ce se întîmplă după cortină”, cînd în cî­teva secunde trebuie să sari pentru a în­grămădi în decor două sau trei obiec­te, cît e stinsă lumina. „Și în capul tău, toți pașii ăștia sînt deja puși la punct, nu poți fi doar personajul”. Doar că prin ba­ruri, unde a jucat cele mai multe ro­luri, deseori cînd n-are sub picioare „sfîn­ta scîndură”, întregul moment se ba­zează pe improvizație.

În spatele lui Iustin, Laura își re­pe­tă înflăcărată dialogul c-o persoană imaginară, ale cărei replici le mai ve­rifică din cînd în cînd pe foaie și-și flu­tură de zor mîna dreaptă-n care are o țigară Lucky Strike. Așa-i vin în gînd tî­nărului „tiparele și exercițiile de dic­ție”, pe care ai crede că le-a învățat la rîndul său la școală, dar le-a prins din mers fie de la alți colegi de trupă, fie de la regizori

Oamenii cred că dragostea există doar între persoane de sexe opuse. Dar nu e așa.

Cînd era în anul al doilea la E­lectronică și Telecomu­ni­cații a mers la un casting împreună cu prietena sa și împins de curiozitate s-a prezentat în fața lui Radu Apostol c-un monolog dintr-un vis pe care-l avuse­se cu o sea­ră înainte. „Eram în duș, mi-a su­nat te­lefonul, iar cineva îmi spunea că mor în două minute”. Neștiind dacă să-și su­ne mama sau iubita, pentru că n-ar fi a­vut timp să vorbească cu amîn­­două, a­lege mai bine să-și închidă aragazul. „Și ca o ultimă dorință, cînd mai aveam doar două secunde, decid că vreau să zbor și mă arunc pe geam”.

Își așază cu grijă mîneca pulove­ru­lui carmin înapoi peste cămașă și se ri­dică cînd e strigat de băieții aflați du­pă ușile mari din lemn vopsite în ver­de. În pregătirile care se fac pentru ur­mătoarea piesă e nevoie tot de intuiția unui inginer, să vadă care-i treaba cu înregistrările.

Mădălina MORARU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top